Andreea Cordoș: Ce-am găsit la capătul lucrurilor…

"în Psihologie & Relații" by

Am căutat ca disperata, așa cum faci și tu, deși nu recunoști. Am căutat lucruri ce nu s-au vrut găsite sau lucruri ce mi-au fost date spre a le trăi numai o dată. Și-am plâns, căci n-am măsură. Nu îmi știu locul, și bine că nu-l știu. M-am ridicat în lipsă de măsură. Și ce-am găsit la capătul lucrurilor? Nu ce-mi doream, dar ce aveam nevoie.

La capătul răbdării îmi tocisem nervii.

Crize peste crize, că după lunga așteptare, viața încă nu se cerea trăită. Aer irespirabil. Contexte fără sens. Nu se cerea umplută nicio clipă. La capătul răbdării, însă, am găsit speranță. Dar numai la final, deci nu te-ncumeta dacă nu crezi c-o să reziști.

La capătul durerii nu mai credeam…

c-o să mai pot zâmbi vreodată. Ne rupe doar ceea ce ne face să trăim. Ne doare, dar ne pasă. M-arunc în gol și nu știu unde-aterizez. Dacă se-ntâmplă asta. Dar simt. Și știu că dacă-n viață-ți duci mâna la inimă și speri sau chiar iubești în disperare, ești pregătit să mori. Se tem de moarte doar cei care se tem de viață.

La capătul iubirilor trecute…

m-am regăsit pe mine. În toată frumusețea și nebunia de a fi. În tot delirul și-n toată disperarea de-a fi crezut c-acolo-i linia la care mă opresc. Și-am plâns c-am vrut să fiu femeie până-n capăt. Să-mi temperez orgoliile ce m-au făcut să cred că tot ce văd mi se cuvine. Oh, dar cât farmec să crezi că nu vei mai găsi o astfel de inteligență, o astfel de carismă, și-un om care să te facă să fii în siguranță.

Dilemă-asurzitoare…

Ca să-nțelegi de fiecare dată că viața va pulsa tot mai frumos, că te vei ridica pe propriile picioare, că ochii tăi nici n-au cuprins atâta dragoste câtă-ai acum în față. Că înflorești și tot ce ți-e mai drag pe lume abia vine. Și n-ai grijă, că vine. De fiecare dată altfel. Deplângi un om doar ca să vezi că următorul e o revoluție. Că-ți ești tu alta în oglindă. Că din copilă te transformi în femeie. Că nu mai ai rețineri în a știi că ești frumoasă. Că nu mai trebuie s-o-auzi. Că-ți duci mâna la piept și simți c-acolo-i centrul lumii.

La capătul tuturor dansurilor…

te-ai dat jos de pe tocuri. Că nu știi altfel. Că-ți place doar la înălțime. Că joci în ligi spre care alții nici nu tind. Dar unde-i farmecul dacă nu tremuri în timp ce ochii ți-s închiși, iară ritmul te poartă? Atâta viață zace-n tine și-atâtea-oferi fără să știi măcar. Căci dacă-ai știi, ți-ai pierde din sclipire. Căci nu-i înobilezi decât pe cei cărora le zâmbești din suflet. Când râzi ca o dementă și nu poți face râsetele să-nceteze. Când mâinile-s în aer și muzica în piept. Când tocurile-s în picioare, sau când bocancii te fac să îți porți altfel pașii.

Delicatețe-n haos. Mișcări alene. În timp ce cadrele se schimbă. În timp ce oamenii fac liniște. Sau zarvă. În timp ce vinul se golește din pahare… Acolo-apare poezia.

La capătul a tot ce-am scris…

mi-a fost mai frig decât mi-a fost într-un decembrie în care m-am îndrăgostit. Căci dragostea, precum proximitea n-aduce doar căldură. Aduce tremur. Aduce urlet când ești luată-așa cum vii. Când nu e timp, când nu e drag. Când totul e pe repede-nainte. De-aia ți-i așa de frică să citești ce ai mai scris. De aia tremuri până să-ți arăți din suflet. Cine să aibă timp de cuvintele tale? Căci poezia nu se scrie. Ar fi o imitație ieftină și un clișeu. Adevărata poezie se trăiește. Și se trăiește disperând sau doar iubind până la capăt…

La capătul a tot ce am pierdut…

se-ascunde tot ce-am să câștig de-acum încolo. Și nu desăvârșiri țintesc, căci sunt nisipuri mișcătoare. Ne iau din relevanță. Cerșesc doar clipe, de cerul se îndură să le-ofere. Căci am curaj nebun. Mă prind cu mâinile de boltă și nu renunț atunci când simt că viața se cere doar trăită.
Și câtă nebunie, cât delir să îți permiți să uiți de tine. Căci frumusețea-i în uitare. În lipsa de măsură.

Studentă în anul I la Publicitate, în cadrul „FSPAC” - Universitatea „Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca (UBB) - A fost elevă la „Colegiul Național Liviu Rebreanu”, Bistrița - Scrie de când se știe - Preocupată de relațiile interumane, psihologie, comunicare - Este membru activ al echipei POV21 din decembrie 2017 și își dorește să-și dezvolte spiritul de echipă și să contribuie la evoluția comunității din care face parte.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi