Imperiul sclavilor de Robert Udrea

Imperiul sclavilor – sacrificii, prietenie și lumi paralele

"în Recenzii" by

 

„Imperiul sclavilor”- primul roman al anului 2020 pentru mine, prima ficțiune de acțiune pe care o ador.


Imperiul sclavilor de Robert Udrea
Imperiul sclavilor, o carte pe care o recomand din tot sufletul!

De la prima pagină, cartea … m-a surprins.

Am crezut la începutul primului capitol că va fi un gay romance ieftin. Dar n-a fost. Și clar n-am fost gata pentru ce a urmat.
De la momentul în care am deschis-o și până la momentul în care am închis-o, un sentiment ciudat m-a cuprins, sentimentul specific cărților bune.

Publicat în 2019, romanul „Imperiul sclavilor” marchează debutul tânărului scriitor Robert Udrea.

Povestea se întinde pe 331 de pagini împărțite în 49 de capitole (+2: introducerea și epilogul).
Încă de la prima pagină, cititorul este introdus în lumea austeră, crudă a romanului.
Romanul spune povestea lui Alksandras, un tânăr răpit din sânul familiei și obligat să muncească terenul proprietarului său, Willbert Woodruff.

Intriga apare la începutul unei revolte a celorlalți sclavi, la care participă și Alksandras, mai mult pentru a-și susține și a încerca să-și protejeze prietena, pe Diane.

Ca orice altă revoltă, aceasta se încheie cu pierderi de ambele părți.
La sfârșitul revoltei, apar în plan trei personaje, al căror rol nu l-am înțeles pe deplin. E vorba, bineînțeles, de Yoder și soții Hershberger.
În cazul lui Evan Hershberger, simt că el e personajul exemplar: e introdus în poveste într-un punct cheie, i se dă un motiv de a acționa, i se conferă valențe aparte ca mai apoi să dispară subit din universul poveștii.

Totuși, am sperat până la sfârșit la apariția unui capitol despre acesta, momentul în care să devină eroul romanului.

Cum capitolul nu a apărut, tind să cred că poate, povestea lui este intriga unui alt roman al lui Robert. Întrebarea la care vreau să aflu răspuns, e dacă acest tânăr autor, care mie mi-e tare drag, va deveni în scurt timp scritor de romane polițiste.

Detaliile poveștii nu sunt deloc cosmetizate.

După părerea mea, Robert a riscat puțin prin alegerea unor cuvinte folosite în anumite situații cheie, dar cred că fix aceste secvențe cheie – care le dau fiori celor care alcătuiesc publicul sensibil – conferă un aer de autenticitate și verosimilitate a situațiilor.

Este, într-adevăr, o poveste despre sacrificiu și prietenie, de la prima la ultima pagină.

Este o poveste dură în anumite pasaje, iar durerea personajelor e reală de la început până la sfârșit.
Nu are un ritm alert, însă nici lent în înlănțuirea pasajelor, dar totuși, mereu, după fiecare rând citit abia așteptam să văd ce urmează.
Te ține mereu în stare de veghe și te surprinde cu fiecare eveniment adăugat de paginile rămase până la sfârșit.

Are un limbaj elevat, îngrijit, atent. Se descriu situații, peisaje, arome (gustative, dar și olfactive), răni, muribunzi, cadavre.

Însă din toată descrierea citită nu am observat niciun fel de detaliu inutil, de fond, adăugat doar pentru cantitate.
Plasarea acțiunii în timp și spațiu e vagă, prea vagă pentru a conta. Se numește o locație, dar niciun an.
Există, totuși, câteva detalii care plasează totul într-un prezent paralel sau un viitor apropiat (de exemplu, amintirea filmului „Planeta maimuțelor” sau unele obiceiuri din perioada pre-sclavie).

În ciuda existenței diverse umane aduse la viață de anumite personaje, consider că toate celalalte interpretări umane au rol în evoluția lui Aleks.

Pentru că, da, romanul poate fi perceput ca unul din celebra categorie bildungsroman făcând tranziția tânărului de la un puști smuls cu brutalitate din inima familiei, la un adolescent capabil de sacrificiul suprem, gata să sfideze în fața unei false autorități.

E o poveste dură, sinceră, bine structurată, gândită și scrisă, autentică.

Robert Udrea își face debutul cu această carte și nu pot spune decât că după două zile pline de povestea asta, terminând-o, mă simt goală pe interior și sper ca autorul să mă cruțe cât mai curând, scriind și publicând ceva la fel de savuros în viitorul apropiat.

Autor: Anemona Petrica


Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi