wattpad romania

Cathya – autorul veteran de pe Wattpad (partea II)

"în Interviuri" by

Împreună continuăm povestea Cathyei, o tânără ambițioasă care și-a dezvoltat singură un proiect nemaipomenit, unde a învățat să fie asumată și directă. Cathya ne-a povestit în prima parte a interviului ce a încurajat-o să scrie și cum sistemul de învățământ din România nu este cea mai bună parte din viața unui om. Vă invit să citiți partea a doua a interviului „Cathya – autorul veteran de pe Wattpad”!

Care crezi că este principala problemă în societate pentru care literatura nu mai este atât de aleasă?

După părerea mea, creștem fără să descoperim plăcerea lecturii și beneficiile ei, iar asta se întâmplă încă de pe băncile școlii. Cum am spus mai sus, programa școlară deloc atrăgătoare și limitată ar fi principala problemă, iar elevii fiind forțați să citească doar cărți, după părerea generațiilor actuale plictisitoare, cresc cu ideile astea preconcepute și așa se ajunge să fie niște adulți care consideră că lectura e o pierdere de timp și că a fi scriitor este un hobby pentru muritorii de foame. De când mă învârt în cercurile astea de lectură și tot ce ține de scris, am văzut încercări și inițiative din partea unor edituri sau chiar licee, care vin în sprijinul lecturii și al tinerilor care încă nu au descoperit satisfacția unei lecturi bune.

Este bine de știut că nu există oameni care urăsc să citească, ci doar oameni care nu au găsit cartea potrivită.

Principalul beneficiu, după părerea mea, este că o carte bună ne ajută să evadăm în lumi incredibile, să simțim lucruri împreună cu personajele pe care nu le-am mai simțit vreodată, să realizăm anumite greșeli pe care tindem să le facem și de ce nu, să le găsim o rezolvare. Dacă o carte îți trezește fiori pe șira spinării, fie ea de groază ori de fericire, sau îți aduce zâmbetul pe buze ori trezește în tine emoții ce te fac să plângi, înseamnă că ai dat de cartea potrivită. Mai pe scurt, citind putem deveni mai buni fără măcar să ne dăm seama de lucrul ăsta, și de ce nu, putem să trăim nu una, ci mai multe vieți.

Ce părere ai despre indiferența cu care se confruntă tinerii autori din țara noastră și care crezi că ar fi soluția?

În țara asta toate merg greu, tot ce-i cinstit se clădește greu, în timp mult și cu multă trudă. Succesul vine de multe ori ca o minune, și rare sunt cazurile în care faima dobândită este pe bună dreptate. Asta se știe. Din păcate nouă ne plac scandalurile, la TV se promovează superficialitatea și mahalaua (cam 90%), iar reportajele despre copiii inteligenți însă proveniți din medii defavorizate, plictisesc publicul audiovizual. Ei bine, ce-aș mai putea eu să spun acum, oare ar face diferența? Și chiar dacă nu o va face, tot am să spun. Dacă o așa-zisă vedetă s-ar pune acum și ar scrie o carte despre câte kilograme de fond de ten a folosit ieri sau de la ce branduri și-a mai făcut cumpărăturile, ar fi nebunie.

De ce? Pentru că era deja cunoscută, iar reclama, fie ea pozitivă sau negativă, uneori e mama succesului.

Dar dacă vine Cutăriță, un nimeni în lumea mondenă și în online, și se apucă să susțină niște puncte de vedere care pun punctul pe „i”, și pe lângă asta are talent nativ și narativ, plus multe ore de muncă în spate, oare el va primi la fel de multă atenție, în calitate de necunoscut?

Acum ceva timp citeam pe un blog despre cum a devenit cunoscută cartea Fifty Shades.

Carte care a creat nebunie printre doamne (și alergie printre soți), și în acel articol era menționat foarte clar că a avut norocul să pice în mâinile cui trebuie și de acolo și succesul ulterior. Presupun că succesul mai vine și din noroc, nu doar din muncă asiduă și calitatea conținutului, iar dacă ești printre cei care merită acel succes, atunci consideră-te binecuvântat. Am văzut asta cu ochii mei, și da, poate că nu e corect, poate că unii nu merită, dar viața e nedreaptă. Treci peste.

Un sfat pentru tinerii autori și pentru tinerii României care se ascund după prejudecățile societății?

Prejudecățile societății sunt ca o ciumă de care nu poți să scapi. Fie că alegi să te ascunzi, fie că decizi să scoți capul din nisip și să îți susții punctul de vedere, lumea oricum te va critica. Vorba aia: Gura lumii n-o astupă nici pământul, așa că la ce atâta bătaie de cap?

E greu la început, suferi și nu poți să închizi ochii la părerile negative.

Însă cu timpul devine mai ușor, te maturizezi și începi să devii un om asumat, care nu se mai teme de critici și opinii, fie ele bune sau rele. Poți să aleg calea ușoară, să devii doar o oaie la turmă, sau să aleg calea dificilă, să rămâi diferit și să înfrunți fiecare obstacol care-ți iese în cale. Aleg să cred că am ales a doua cale și nu regret, iar asta e cel mai important, să nu ai regrete. Satisfacția este mai mare când muncești pentru un lucru, iar acele sentimente și emoții care intervin după ce te vezi acolo unde-ți doreai să fii, nu poate să ți le ia nimeni din suflet. Îți rămâne doar să te bucuri că ai reușit.

Sfatul meu?

Dacă ai un vis, un hobby, o pasiune sau tu crezi că ești bun la ceva, continuă să muncești, deoarece perseverența e cheia succesului. Din o mie de încercări, trebuie să reușești o dată, și când în sfârșit ai reușit, vei realiza că atâtea eșecuri te-au făcut un om mai bun. Greșelile nu sunt musai un lucru rău, sunt lecții din care trebuie să învățăm. A greși e omenește și important nu e să fim perfecți și sfinți, ci să nu mai repetăm greșelile. Eu încerc să trișez și să iau aminte din greșelile altora, să bag la cap ce să nu fac, pentru că nu am timp să le fac pe toate. Probabil chestiile astea le-au mai auzit de o mie de ori, dar sunt sigură că până la urmă toate experiențele prin care trecem ne clădesc ca om și ne formează caracterul.

Scriitorilor le doresc multă inspirație și mult curaj.
Cât despre români, le recomand să se gândească la primul vers din imnul României.

Mesajul ăla încă nu a fost dus la bun sfârșit și ar cam fi cazul să ne trezim. Cât trăim, nu-i niciodată mult prea târziu. Îmi doresc să prind ziua aia în care voi vedea cu ochii mei o schimbare de bine, și aici nu mă refer doar în domeniul literaturii, ci în general.

Nu în ultimul rând, vreau să mulțumesc că v-ați gândit la mine și mă bucur să văd că poveștile mele v-au prins suficient de mult încât să fiți curioși în privința mea. Am dat din casă cam multe, presimt că mâine am să mă regândesc (glumesc, bineînțeles).

Toate cele bune!

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi