Goana după like-uri

"în Texte/Păreri și opinii" by
Timp de citit: 4 minute

Postezi poza și aștepți cu inima în gât. Stai lipit de telefon ca să vezi cine te observă. Goana după like-uri, o cursă la care ești și tu participant! Vrei să vezi cui îi pasă. Dar, de fapt, aproape nimeni nu crede că ești special, doar privind o poză. Like-ul se dă mecanic, fără să implice vreun sentiment. Sigur, există excepții, dar din 100 de reacții pe care le aduni la o postare, poate două sau trei sunt reale.

Postatul excesiv se naște din nesiguranță. Spun asta din experiență, pentru că am perioade în care aș posta o dată la două zile.

Pentru că pozele ne arată pe noi, dar nu sunt realitatea pură. Să fim serioși, putem avea un moment bun și să facem o poză foarte frumoasă, dar să nu arătăm la fel în viața de zi cu zi. Fiindcă, într-o zi obișnuită, nu putem fi tot timpul „ca scoși din cutie” , să avem vreme bună, să fim într-un loc special, să ne bată soarele în față cu lumina perfectă și să fim fericiți. Asta arată o poză, dar tu arăți așa pentru zece secunde, nu pentru toată viața. Și punem pozele pentru că în felul ăla am vrea să ne vadă lumea. Pentru că asta vrem să apară în mintea lor când se gândesc la noi. Nu știu de voi, dar eu, în mare parte din timp, arăt ca Grumpy Cat. Nu sunt supărată, nu sunt tristă, nervoasă etc. !!! Așa e fața mea!!!

Postăm așa des pentru că vrem să vedem cam ce mai crede lumea despre noi. Toți avem ideea asta în subconștient.

Ne mănâncă mintea și stăm lipiți de telefon ca să vedem câte like-uri strângem, cine mai adaugă comentarii și alte lucruri inutile. Poate o să râdeți, dar am avut o prietenă în 5-8 cu care lucrurile funcționau așa – nu îmi mai reacționa la poze și eu îmi dădeam seama că era supărată de ceva. Nu exista niciun pic de comunicare. E cel mai greșit lucru care ți se poate întâmpla în social media – să afli sentimentele altuia față de tine de pe Facebook. It is just wrong. Vorbiți între voi, că de aia avem voce! Alfel, ne-am fi născut cu încă o pereche de mâini, să putem tasta mai mult. Long story short – din fericire, nu mai sunt prietenă cu acea persoană, dar cred că o să mai revin cu întâmplări stupide în care e ea persoanj. E un om foarte interesant.

Cum am zis și mai devreme, e greșit să crezi că toate adorurile pe care le primești la o poză sunt din inimă.

Sau toate comentariile alea cu „Te iubeeesc” sunt adevărate. Repet, pe acolo sunt sigur și câțiva oameni care țin la tine și spun adevărul. Cum faci diferența? De la cei care vorbesc serios, o știi deja, fără să ai nevoie de Facebook sau Intagram.

Pe Internet, ne formăm imaginea pe care ne-o dorim. E mai ușor să te ascunzi în fața unui ecran și să fii cine vrei să fii cu adevărat, dar nu ai curajul.

E mai ușor să te cerți cu cineva pe Messenger, dar e destul de penibil când te întâlneși face to face cu acea persoană și nu ai curajul să îi spui două vorbe. Prin mesaje ești curajos și poate chiar faci declarații de dragoste, dar, când treci pe lângă persoana „adorată”, bagi capul în pământ si nici un „Bună” nu reușești să spui. Internetul e salvator în multe cazuri, dar noi îl folosim greșit. E normal să scrii un mesaj scurt pentru că nu ai chef să suni, dar nu e ok să vorbești astfel ore în șir despre lucuri care ar trebui discutate și analizate atât de atent, cum sunt certurile sau sentimentele.

Suntem oameni și suntem născuți să comunicăm.

De aia există mimică și gestică. De aia avem față, ca să exprimăm ce simțim. De aia avem mâini, ca să dăm din ele când vorbim despre ceva ce ne însuflețeste sau când ne certăm cu cineva.

M-am abătut puțin de la subiect, dar sper că m-am făcut înțeleasă. Rețelele de socializare sunt bune și își au rostul lor, dar ar fi bine să avem o limită.

În loc să căutăm confirmarea altora, trebuie să găsim asta în noi. Să fim de acord cu noi înșine, să ne iubim, să ne apreciem nu numai imaginea din poza perfectă, dar și pe cea pe care o vedem dimineța în oglindă la ora 6 (da, eu atunci mă trezesc). Atunci o să realizăm că nu contează cum ne văd ceilalți și că nu trebuie să le mai căutăm aprobarea. Eu încă am virusul ăsta cu postatul, mai ales pe Instagram, dar sper ca pe viitor să-mi ascult propriile sfaturi și să scap de el.

Ieșiți afară din casă și vorbiți unii cu alții. E mai important să învățăm să comunicăm decât să ne mințim prin mesaje.

Autor: Maria Ciurea


Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

Derulează înapoi