„Așa e vocea mea” sau cum pedepsim nebunii din școli

"în De văzut/Musai!" by

Știm toți că educația noastră nu a fost niciodată la un nivel înalt și s-a ținut mai aproape de noroiul din curtea școlii decât de altceva. Știm și că n-am avut susținere nici din partea ministerului și nici a profesorilor ca să schimbam ceva atunci când am vrut, dar asta e prea de tot!

 

În data de 15 ianuarie ministrul educației, Monica Anisie, a făcut vizite neanunțate în diferite școli din România pentru a vedea activitatea copiilor, dar și a profesorilor, fără a fi pregătiți cu săptămâni înainte cum se întâmplă de obicei la inspecții. Întâmplarea o puteți vedea aici.

Într-o școală ideală și o societate normală totul ar fi decurs bine, dar cum facem parte dintr-o țară unde absurdul e o obișnuință, ministrul a rămas cu gura căscată. De parcă ar fi lipsit din sistem toți anii aceștia.

Clasele improvizate și fumul sobelor ce le inundă au fost nimicurile pe care le-a văzut aceasta în școli. Fondurile nu sunt alocate evoluției școlii și a copiilor, instalația sanitară și o baie interioară lipsind cu desăvârșire.

Să nu fim totuși atât de răi și să ne axăm pe ce (nu) contează cu adevărat: școala.

Pregătită să facă o surpriză unor mici copii, ministrul a decis să filmeze scenele în care intră în încăperea plină de suflete pure și inocente. În acele filmări a prins cadrele perfecte cu profesoara ce țipa la copiii pe care trebuia să ii educe.

Educatoarea, după ce a fost întrebată dacă atitudinea ei a fost una bună, dacă așa trebuie să se comporte, a contracarat cu faimoasa replică „nu am vrut doamnă, așa e vocea mea”.

Motivul supărării și nervilor profesoarei ?

Faptul că doi copii erau la exercițiul doi când la clasă lucrau exercițiul unu.

Tot la aceeași grădiniță, copiii sunt obligați să se descalțe la intrarea în scoală pentru a nu murdări parchetul. Deși profesorii nu se descalță, umblă normal, pentru că sunt mai presus. Să nu mai spunem de WC-ul din curte, care este încă prezent. Știm, ați mai auzit povestea, se întâmplă în foarte multe locuri.

Dar de ce ar trebui să ne revolte cazul ăsta?

Avem mai sus o profesoară care pare nu doar aspră cu niște elevi, dar neatrasă de meseria ei. Nu doar că aceasta își varsă frustrările pe copii, dar își găsește și circumstanțe atenuante. Au trecut 30 de ani de la revoluție și încă ne trezim cu specimene de genul acesta care nu își dau seama că un elev trebuie educat cu înțelegere. În școli trebuie să pornim de la ideea de egalitate și respect! Ce vom face când copiilor din clasă li se pare normal să urle la ceilalți pentru că au văzut-o făcând la fel pe doamna învățătoare?

Știm, încă mai avem mult până realizăm că nu prin vorbe, ci exemple se educă elevii. Degeaba îi impui tu ca autoritate să se descalțe în clasă dacă te vede pe tine cu păpuci. O să rămână cu impresia că regulile se aplică doar pentru unii.

Poate suntem prea duri cu un singur individ, e doar vârful iceberg-ului.

Prea mult depinde de un singur profesor să împlinească toate neajunsurile sistemului.

Dar de ani buni elevii se plâng oriunde au ocazia că profesorii din învățământ sunt învechiți, nu se adaptează la sistem, fac abuz de autoritatea lor, nu sunt buni la predat. Se întâmplă ceva? Nu există an în care să nu avem exemple de profesori care o iau pe arătură.  Cum a fost profesoara care a amenințat elevii cu pistolul, ca să aflăm după că au predat în sistem ani buni.

Nimeni nu se ocupă să formeze cum ar trebui profesorii, pentru că pedagogia din facultate e în continuare prea teoretică. Salariile sunt încă prea mici ca să îți poți urmări vocația. Cei care sunt buni rămân departe de învățământ, iar cei care nu au unde să se ducă ajung de obicei în sălile de clasă.

Nici unde ar trebui să se facă o conformare adecvată la nevoile elevilor și la modul real în care ar trebui să se învețe nu se face. Sistemul e corupt de la minister și până la direcțiuni. Când se întâmplă o problemă nu și-o asumă nimeni, toți o mușamalizează, profesorii se complac în situația lor, profesorii mai buni îi tolerează pe cei care urlă, țipă, fac militărie. Inspectoratele de foarte multe ori nu fac dreptate.

De ce?

Salarii mizere, lipsa dotării în școli, lipsa profesorilor la care se adaugă și faptul că naveta nu e decontată. În condițiile acestea tot mai există voci care spun că nu avem nevoie de bani în plus la educație sau nu luptă destui pentru ei.

Se pot rezolva aceste probleme ?

Normal că da! Un răspuns revoltător al unei profesoare este nimic cu inima pe care o au tinerii ce vor să intre în sistem pentru a educa și învăța alte suflete la început de drum.

Mulți profesori au acest comportament datorită salariilor mizere pe care le primesc, dar sunt și cazuri în care profesorii sunt pur și simplu niște suflete rele și nu vor să împartă empatie.

Soluția e simplă, să își dea demisia și să lase alți oameni pregătiți să facă asta în locul lor. Să ajute și să înțeleagă copiii și părerile acestora. Să începem toți, de la minister și până la elevi, să nu mai tolerăm astfel de comportamente.

Dacă eu, ca elev, am o profă nebună sau incompetentă și vreau să o reclam la direcțiune, să nu îi mai țină partea ei și să investigheze cazul imparțial. Că până la urmă toți ne dorim același lucru. Educație de calitate.

Dar scuzați, așa e vocea noastră, a tinerilor care nu mai suportă!

Autori: Emilian Horea

Laura-Ștefania Bîrgăoanu

Studentă în anul 2 la Jurnalism în cadrul facultății FSPAC (Universitatea Babeș-Bolyai-Cluj), fostă elevă a Colegiului Național de Informatică din Piatra-Neamț. Ador călătoriile, cititul, psihologia, oamenii frumoși și în special câinii.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi