Despre tatuaje

Despre tatuaje sau „De ce te-ai mâzgălit, maică?!”

"în Diverse/Poezie și literatură/Texte" by
Context #1: Varianta mea de șaișpe’ ani, întrebând-o pe mama dacă își va da acordul să-mi fac un tatuaj, la salon. Voiam un semn Yin Yang, pe care-l consideram eu reprezentativ pentru perioada prin care treceam. Reacția o puteți vizualiza singuri, poate să fie chiar familiară, am să vă las imaginația să se joace.
Context #2: Fix după BAC, eram chitit să-mi tatuez o aripă de demon, un devil wing, pe antebraț. Problema nu era ce urma să-mi tatuez, ci unde. Acasă la cineva, la un tip. Questionable at best. Și aș fi făcut-o, dacă nu se ivea karma să mă salveze: tipul a avut ceva probleme cu aparatura, nu-mi aduc aminte exact. Mi-aș fi făcut primul tatuaj, atunci. Și ar fi fost o greșeală enormă.

Ajungem astfel la subiectul pe care vreau să-l atac. Tatuajele. Despre tatuaje sau de ce ți-ai mâzgălit, maică, trupșorul?

Este. Facem – tu și cu mine – parte dintr-o generație mult (muult!) mai permisivă, din punctul ăsta de vedere. Începem greu și încet, dar sigur, să ne rupem de toată această stigmă care înconjoară orice formă de body art. Și e bine, e senzațional, e genial, e briliant. Dar…

Trebuie să ai grijă.

Sunt extrem de multe ghiduri pe Internet despre asta, cei de la Inked au o grămadă de do’s and dont’s pe canalul lor, pe care le recomand cu căldura oricărui tattoo virgin. Articolul ăsta nu se vrea a fi așa ceva. Eu vreau doar să-mi spun părerea, bazată pe ceea ce cred eu și pe experiența pe care am acumulat-o în doi ani de umblat prin saloane de mâzgălituri dintr-acestea pe care le numim tatuaje.

Voi arunca trei lucruri care mie mi se par extrem de importante, în legătură cu tatuajele și tatuatul în general.

După cum am spus, nu te voi plictisi cu basic-uri de genul „aLegE-ți cu gRijĂ sALoNul”. Sunt sigur că ești conștient de banalități, le-ai citit peste tot, le-ai analizat, le-ai gândit, le-ai luat în considerare. În caz contrar, te rog frumos să te oprești din citit acest material și s-o faci. Documentarea înainte de ceva de genul este crucială și indispensabilă.

Let’s rumble:

UNU: Tipuri de tatuaje.

Nu mă refer la stiluri, de genul neo-tradițional sau japonez sau whatever.
Eu consider că, dincolo de asta, există două tipuri de tatuaje: cele care înseamnă ceva pentru tine, sunt personale, sunt deep, și cele pe care le faci pentru că îți place design-ul. Ideal ar fi să găsești o cale de mijloc, să găsești punctul în care cele două se interpun, dar, oricum ai lua-o, ambele sunt okay! Un tatuaj nu „trebuie” să însemne ceva. Nu „trebuie” să aibă o mega poveste cu rădăcini în sufletul și-n copilăria ta. You want it, you get it. Simplu. Motivele pentru care-ți faci un tatuaj țin strict de tine, nici măcar nu trebuie să te justifici în fața cuiva. Dacă-ți plac unicornii, simte-te liber să-ți faci un piece oricât de mare cu un unicorn, fără să-nsemne ceva, pe lângă faptul că-ți plac. At the end of the day, nobody cares. Și nu contează, n-ar conta, n-ar schimba nimic. Dacă vrei ca toate tatuajele tale să aibă un meaning super deep, e cool, you do you. Dacă vrei să fii tatuat tot cu chestii care arată mișto, e la fel de okay.

Țin să menționez lucrurile astea pentru că, în majoritatea cazurilor, asta te-ntreabă oamenii. „Ce înseamnă tatuajul ăsta? Dar ăla? Sau ăla?”. Mulțumesc, tanti Lenuța, am să te pun pe-un taburet și o să-ți povestesc despre fiecare în parte. Nu.
Poate să fie un design care ți-a atras atenția, pe care îl asociezi cu ceva, care îți transmite ceva, care înseamnă ceva pentru tine. Tu decizi. Dar ține minte: if you want it, you can get it. Dacă ești sigur că asta vrei – salt înapoi la documentare și toate alea – și crezi că ți se potrivește, fă-l! Simplu.

DOI: „Ce-o să spună…?”

Dacă te întrebi ce o să creadă lumea despre tatuajul tău, dacă o să te judece, dacă o să te critice și dacă ajungi la concluzia că un comentariu negativ despre tatuajul(/le) de pe tine te va influența negativ, părerea mea e următoarea: nu ești pregătit.
Mai așteaptă. Mai gândește-te. Mai caută. Mai informează-te. Nu te grăbi. Ai timp, ai tot timpul din lume și un ocean de piele pentru tatuaje.

Lumea vorbește. Mult. Prost. Mereu va fi așa – mai ales dacă ești dintr-un oraș mic, unde toată lumea cunoaște pe toată lumea.

E inevitabil. De ce nu trebuie să te ghidezi după asta e o temă pentru un alt material. Ideea e că, în momentul în care te tatuezi sau îți faci un piercing la vedere, el devine un fel de țintă. Lumea o să se uite. Lumea o să comenteze, fie că-i de bine sau de rău.

Dacă apleci urechea la asta, you’re not ready. Dacă te enervează asta, you’re not ready.

În momentul în care pășeșți în salon, trebuie să fii conștient că așa o să fie. Poți să alegi un loc care nu e la vedere, sau un tatuaj mic, de care să știi doar tu. Revin la aspectul ăsta la următorul punct. Point is: dacă-l ascunzi doar pentru a-l ascunde de gura lumii, n-o face. Mai așteaptă.
Dacă-ți faci un tatuaj sau un piercing la vedere, dar te supără slash enervează reacțiile oamenilor… atunci nu ești pregătit pentru asta. Te-ai grăbit. Nu te grăbi. Așteaptă până când ești sută la sută sigur. Iar după aceea, lasă toate comentariile să treacă pe lângă tine; e pielea ta, corpul tău, treaba ta. Asumă-ți.

TREI: Placement.

E expres de menționat faptul că toate acestea vin de la cineva cu treișpe’ tatuaje.

Fața și fesele sunt singurele locuri pe care nu vreau să le acopăr cu cerneală. În rest, vreau să mă tatuez peste tot. Și accentuez: peste tot.

Depinde extrem de mult ce vrei. Vrei să te umpli? Vrei două-trei tatuaje? Nu știi încă ce vrei?

E okay oricare dintre acestea și nu tare contează asta. Cred că e foarte important ceea ce vrei să faci. Sunt 101% pro tatuajelor în locuri de muncă, tatuajelor la vedere în orice mediu. Dar toată treaba asta e o variabilă.

Până și eu cred că e puțin aiurea ca tu să vrei să reprezinți o companie, să spunem, să fii imaginea ei, dar să ai tatuaje cu cranii pe pumni și o molie foarte dark pe gât. Sunt foarte cool tatuajele astea, eu personal mi-aș face așa ceva… doar că nu „se pupă” cu ceea ce vrei tu să faci. Cred că tatuajele la vedere ar trebui (!) să fie irelevante, atât timp cât cel tatuat nu reprezintă imaginea a ceva. Și dacă o face, depinde ce reprezintă. Poți să vinzi haine sau bijuterii goth, când ești tatuat cu o grămadă de cranii, dar mai greu poți să convingi pe cineva că o oarecare companie e de încredere. Mai degrabă o să-l sperii.

Ceea ce susțin din tot sufletul este că tatuajele ar trebui (!) să fie irelevante, atunci când contează ceea ce faci, ceea ce spui.

Atunci, da. Când poți dovedi prin produsul finit al muncii tale că ești la fel de competent ca și orice altă persoană, tatuată sau nu, atunci cerneala de pe tine nu ar trebui să fie relevantă.
Ar fi indicat să-ți alegi placement-ul în funcție de asta. Dacă simți că un tatuaj mic e cel mai okay lucru de făcut, la început, go for it. Dacă simți că nu vrei să te expui, că nu vrei ca toți oamenii să-ți vadă tatuajele, atunci nu le face la vedere. Dacă o faci pentru tine, pentru că așa simți sau așa vrei, jos pălăria. Ăla-i lucrul corect de făcut.

Cum spuneam mai sus, cred că e total greșit să-ți faci tatuaje în locuri „ascunse” de frica a ceea ce vor spune oamenii.

Tatuajele au fost mult, mult prea mult timp un subiect taboo. Haide să schimbăm asta. Haide să arătăm lumii că nu contează cerneala de pe tine, contează cât de bun ești pe ceea ce faci, pe domeniul tău. Contează cât de kind ești, contează cât citești, contează cât contezi tu pentru societate. Contează cât de multe faci pentru tine, cât de mult lucrezi la tine, pentru a evolua.
Nu contează ambalajul, haide să nu (mai) punem preț pe ambalaj.

Wear your ink with pride, y’all!

Autor: Vlad Țolan

Foto: Armine André


 

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi