Sculptat

Sculptat în venele-mi blânde zăream un portret

"în Poezie și literatură/Texte" by

Sculptat în venele-mi blânde zăream un portret
Plăpând, cu ochii mari și privirea-i încruntată discret
Cu cearcăne cât apogeul încețoșat din pupile
Iar buzele-i crăpate mă blestemau în neștire.

Sculptat în venele-mi blânde zăream un portret
Ce ardea concomitent cu lacrimile-mi prelinse pe piept
Fumul acestuia mi se invoca în organe
Iar sângele mă abandona și își pierdea din culoare.

Sculptat în venele-mi blânde zăream un portret
Ce dispărea în pași lenți, mă părăsea prea șiret
Schița în urma lui cicatrici ce l-au renegat
Odată cu plecarea lui, a rămas doar un schelet neajutorat.

În venele-mi blânde doar bântuia acesta acum
Nu-i mai zăream nici genele, iar portretul se făcuse scrum
Îmi plimb și acum degetele pe fina mea piele
Sperând să îl simt o ultimă oară, dar tot ce mai este, e durere.


Autor: Larisa Moisei


Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Noapte-n bulevard

Noapte! Ceasul nu mai ticăie Cu fum, în timpan el ţiuie, Alerg,
Actor grăbit

Actor grăbit

Mi-a fost dor de tine, fără „dar” și „poate” Mi-a fost dor
Derulează înapoi