Te-ai săturat de viață? Stai la rând.

"în Psihologie & Relații" by

 

Știi momentul ăla când te simți super nașpa, inutil și ai impresia că ții umbră pământului degeaba? Oh, am înțeles, suntem pe aceeași lungime de undă, eu, tu, cel ce râzi în fața ecranului și restul adolescenților. Putem să facem o horă mare și frumoasă toți „depresivii” din împrejurimi, dar ce-ar fi să ne luăm de mână și să ne ajutăm să ne rezolvăm problemele?
Dacă te-ai săturat de viață, ia un loc și stai la rând, e loc în sala de așteptare pentru toată lumea!

Disclaimer: În acest articol îmi voi exprima opinia în mod personal. În caz că nu rezonați cu punctul meu de vedere, vă invit să vă vărsați amarul în comentarii!
Ne plac clișeele și ne place prea tare să dramatizăm… La urma urmei, și articolul ăsta e un clișeu, nu? („haz de necaz” e numele meu mijlociu, dragii mei)

Am observat, printre altele, că tinerii nu mai știu să trăiască. Socializarea e zero barat, problemele curg și ne înecăm în ele. Unul din zece adolescenți a uitat de mult cum arată lumina zilei și se simte ca un liliac în drumul spre liceu. Nu e puțin cam strigător la cer? Nu vreau să subliniez nicidecum ideea că adolescenții aleg sinuciderea ca o metodă pliabilă pe tristețea și problemele lor, acest lucru îl găsiți în acest articol: https://www.pov21.ro/2019/09/18/sinuciderea-solutie-definitiva-pentru-probleme-temporare/. Doresc doar să pun accent pe faptul că suntem capabili, fiind singurele ființe raționale de pe această planetă muribundă, să gândim și să găsim rezolvări la ceea ce ne aduce suferință.

Îți amintești ultima oară când ai spus „Gata, de azi mă schimb!”?… „Nici eu, hai, bate palma!”

Câte relații interumane ai stricat sau pierdut pentru că nu te-ai schimbat? Îți spun eu, prea multe. Și nu e deloc plăcut. Majoritatea oamenilor s-au cam săturat de episoadele tale de psihoză și de faptul că arunci cu energii negative în tot ce vezi în jur. Dar știi ce e mai grav? Că și tu te-ai săturat de ele. E timpul să iei atitudine, dar, dacă tot vorbim de atitudine…

Unde greșești? Atitudinea e de vină.

Nu te schimbi pentru că alții vor să o faci. Te schimbi pentru că așa e bine pentru tine, pentru sănătatea ta și pentru sufletul tău. Acum ceva ani, o persoană pe care până în ziua de astăzi nu am uitat-o, mi-a spus ceva foarte interesant. Și anume: „Schimbarea niciodată nu aduce cu sine plăcere. O să suferi și o să vrei să o dai naibii de viață, însă la finalul procesului o să vezi cât de bine te simți în pielea ta, o să vezi că e ușor să socializezi și să comunici. O să lași baltă toate apucăturile astea de prepubertistă și o să vezi că fiecare problemă are un leac.”

Problemele nu sunt boli, sunt răni și rezolvarea lor e pansamentul.

Cum îți rezolvi problemele? Îți spun sincer că, de-aș ști concret, ți-aș spune. Însă, tot ce pot să fac este să te îndrum să găsești cauza acestora.

Te-ai săturat de viață? Ia un loc și hai să povestim.

De ce ai ajuns în situația asta? De ce a plecat toată lumea de lângă tine? Ce e de făcut, cum rezolvi ceea ce s-a întâmplat? Întrebări interminabile tot o să avem, răspunsuri… mai puțin. (mă scuzați) Păi hai să le luăm pe rând. Ia-o de la capăt și fă un rewind al situației. Care e motivul pentru care citești acest articol acum? Prin asta te întreb care e trăgaciul ce apăsat a declanșat conflictul tău interior. Gândește-te, analizează, și în felul acesta vei găsi rezolvarea. Totul constă în a știi de unde ai plecat, nicidecum în finalitate.

Am spus-o și o s-o mai zic: Ia-mă de mână și spune-mi tot ce simți! – comunicarea e soluția. 

Dacă tanti de la 3 (vechea noastră prietenă) mi-a zis azi dimineață că au deranjat-o „melodiile ălea de deschizi conserve pe ele“, tu de ce nu i-ai spune celui de lângă tine ce te deranjează? De ce nu i-ai spune ce te aduce în halul în care ești? Vorbește, copile, cât încă mai ai dinți în gură, că n-o să te tragă nimeni de limbă în viața asta, crede-mă că știu.

Te plângi de probleme pe care ți le faci singur. (ăsta da rap cu mesaj)

Ți-a zis cineva ce mizerie lași în urma ta după ce plângi degeaba? Nu vreau să te simți atacat. Dar chiar dramatizezi des dacă ai ajuns să citești până aici. (te-am prins) Nu știu cum să-ți zic, dar majoritatea problemelor le creezi acolo la tine în căpșor, fără să fie de fapt reale. Exagerezi și reacționezi deplasat, când de fapt totul e atât de simplu… Ia o pauză, ai grijă de tine și de inima ta și o să vezi că, încet-încet, te vei calma și vei învăța să tratezi totul la rece.

Și ca să nu te mai rețin, dragă cititorule, dacă te-ai săturat de viață, fă Rai din ce ai.

Lasă sentimentele să te înece, dar ai grijă să înveți să înoți înainte, dă frâu liber la ceea ce vrei să spui, fă-te auzit și spune-ți punctul de vedere. Ia fiecare mână care stă întinsă și așteaptă să te prinzi de ea, caută răspunsuri la întrebări și găsește rezolvările.

Clasicul și clișeicul: totul e să vrei, că de putut se poate!

Autor: Georgiana Badea


 

Elevă în clasa a 12-a, la Liceul Teoretic Decebal din Constanța, iubește chimia și visează să devină profesoară de chimie. Adoră oamenii, în ciuda faptului că este dezamăgită de ei. "Vreau să ofer tuturor o părticică din mine, din ce cunosc, din ce iubesc și din ce gândesc. Singurul meu regret e că nu pot să știu mai mult decât mi-e dat să știu."

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi