Paradis lugubru de-obsidian
Arde-adânc, morbid cu gheaţă,
Prafuri de-armă-n cer la unison
Plouă-n fier şi jertfă-n piaţă.
Copacii uzi cu ramuri grele
Degeră mocnit cu flamă,
Plângeam, pe bancă, pe alee
Cu-amorţite lacrimi, baltă.
Frunze moarte în lumea moartă
Mişcă, poate, în paşi de vals,
Asprii picuri de ploaie-nceată
Zdruncină blând ce-a mai rămas.
Năvălesc, cu sânge rece, roi
Luciferi de-obsidian încins,
Vestesc Edenul, în foc şi zoi
Arde frigid oraşul stins.
Autor: Alexandru Cojocariu
