Libertatea-iubire-alta-viata

Libertatea are chip de îndrăgostit

"în Texte/Poezie și literatură" by
Libertatea e sublimă.

Să te înalți și să aspiri la orice îți dorești. Să simți libertatea nu e doar o stare, e o eliberare de tot ce înseamnă stresul. Să stai treaz într-o celulă întunecată, să se audă în ecou respirația ta, să-ți închizi ochii și să simți că te scufunzi în cimentul rece. Nimeni nu îți aude șoaptele pe care le spui din cauza panicii, nimeni nu îți simte lipsa și ești doar tu cu tine însuți. Nu te mai interesează că ești sub ciment și că respiri cu greu aerul. Ești fascinată.

Te simți curată, limpede și nu te bate niciun gând să mai ieși.

Celula este reprezentația problemelor noastre. Te afunzi în ele fără să te gândești la tine. Ești distrusă de probleme, de suferință și durere. Nimeni și nimic nu te va putea ajuta decât dacă înțelege perfect aceste sentimente. Suferința face parte din tine, din aspirații și dorințe. Cât timp ești sub ciment te întrebi dacă poți să ieși. Ce spui? Poți? Încerci să te ridici, să te apuci de ceva, să te tragi afară de sub el. Este imposibil.
Singură nu poți face nimic. Singură nu ești decât o bucată de carne înghețată sub pământ.

Ai nevoie de sprijin, ai nevoie de un suflet.

Cine deține sufletul? Cum poți ajunge la el? Cum poți să știi că este un suflet care îți vrea binele? Așa e. Nu știi. Nu știi pentru că încrederea ta este limitată, dar absolut nimeni nu este dator să te ajute. Decât dacă vede ceva în tine. Și vede. Vede foarte clar. Vede și te salvează.

Sapă cu mâinile goale, cu unghiile care i se rup; în acest timp își murdărește hainele, pielea, părul. Ochii îi sunt plini de lacrimi și pământ, sperând la libertatea ta. Nu renunță. Nu renunță pentru că știe că în tine găsește ceva ce nimeni nu a putut să-i ofere. Simte că ești parte din el. Sapă cu mâinile goale, până ce pământul începe să fie roșiatic de la cât sânge s-a scurs din încheieturile și venele sale. Îți vede creștetul capului și sapă în disperare din ce în ce mai adânc, nu îl poate opri absolut nimeni, nimeni nu îi poate sta în cale. Te vede și te trage cu două mâini, apoi te îmbrățișează și te sărută pe frunte. Tu ești acel ceva pentru el.

Tu ești lumina celulei din care făceați amândoi parte.

Libertatea este sublimă precum voi.


Autor: Cristea Alexandru


Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi