Preda

Costi Preda – Fostul polițist cu rime ilegale

"în Poezie și literatură/Texte" by

„tu ești glonțul pe care l-aș săruta

de miliarde de ori

înainte să-mi străpungă inima”

 

Îl descoperisem la începutul lui 2018. Tot pe atunci, în vară, lansase „Te iubesc aproape orb”, o nebunie totală, în versuri, care, la acea vreme, răvășise lumea. Mă șocase într-un mod frumos poezia sa. Are un fel de a scrie, încât nu știi de unde și cum poate un om simplu să scrie așa ceva.

El este fostul polițist cu rime ilegale, poetul Constantin Romulus Preda. Absolvent al Colegiului Național „Carol I”, licențiat în Drept și Științe Politice.  Costi Preda, așa cum îl găsiți și pe Instagram, a uimit lumea prin versurile sale.

 

„să scrii plângând

crezând că din lacrimile tale

va curge poezia

iată secretul care te face

mai mult sau mai puțin poet”

 

Când l-am întrebat cum a început să scrie versuri și ce l-a determinat să aleagă poezia în detrimentul altor genuri literare, acesta spune simplu:

„Pentru mine, poezia nu este o pasiune și nici nu o pot încadra într-un gen literar. Poezia este absolutul, iar absolutul nu poate fi definit sau încadrat în genuri literare. Am văzut primele scântei ale acestei lumi fabuloase, singura autentică, în momentul în care, copil fiind, am simțit până în măduva oaselor fiorul morții, o stare de vid ce nu poate fi descrisă în cuvinte…”

A uimit lumea prin poezia sa, dovadă fiind cei peste 45.000 de urmăritori în mediul online. Ce nu știți, însă, este faptul că poetul Constantin Romulus Preda a urmat în trecut drumul justiției, fiind polițist în cadrul I.P.J Dolj. 

Cine i-a fost alături dintotdeuna, îndrumându-l spre poezie și fiind mentorul care l-a sfătuit de-a lungul anilor?

„Tatăl meu. Dacă nu m-ar fi încurajat el, nu aș fi publicat niciodată. El e îngerul care mi-a stat mereu pe umărul drept cu făclia poeziei aprinsă.”

 Tatăl său, Constantin Preda, este poet de asemenea. Prin urmare, poate fi poezia, de fapt, un fel de moștenire din generație în generație în familia Preda? Ne-a răspuns simplu, prin poezie, adăugând doar atât:

„Sângele, ca și lacrima, are memorie. Putem vorbi, de ce nu, de o adevărată dinastie Preda. Spre deosebire de regi și împărați, poeții nu poartă coroane, ci aura poeziei.”

„tată

citindu-te

am aflat că sângele are memorie

tot ce e scris în sângele tău

a memorat sângele meu”

 

Primul volum de versuri l-a publicat la 23 de ani, la o editură din Craiova:

„A fost începutul unui drum ce, sper eu, nu se va încheia niciodată.”

 La început, cititorii credeau că tatăl său se află în spatele versurilor. Cum a trecut peste aceste confuzii publice și ce l-a motivat să-și continue pașii pe drumul poeziei?

„Orice oglindă are și părțile ei întunecate. Sunt mult prea preocupat să caut lumina din spatele oglinzii, ca să mai am timp să observ cioburile întunecate”, ne spune acesta, adăugând, prin vorbele lui Grigore Vieru, faptul că „poezia este răzbunarea frumuseții pe urâțenie”.

Cât timp îi ia poetului să compună versurile? Le lasă în forma inițială sau le mai prelucrează?

„De regulă, le las în forma inițială. Versul este clipa ce-și reneagă timpul. Scriind, merg în direcția inversă a trecerii timpului. Starea de poezie este permanentă, ca și creația. Viața nu este decât o etapă în zborul către cerul poeziei.”

Întrebat despre părerea sa asupra poeziei cu măsură și rimă clar definită, Constantin Romulus Preda spune că:

„Este greșit să crezi că poezia are măsură sau ritm. Poezia stă ascunsă între bătăile inimii, cuvintele sunt doar niște reflexii îndepărtate ale poeziei, la fel ca strălucirea stelelor, noi vedem doar lumina care, de fapt, nu mai există. Cuvântul este o mască a creației, poezia nu încape în cuvinte. Nici măcar în vis! Și marginile visului încă nu au fost descoperite…”

De unde vine inspirația poetului pentru versurile care l-au făcut cunoscut în mediul online și nu numai? Cine este muza sa?

„Muza mea este întotdeauna aceeași, dar mereu diferită, poartă în fiecare zi o altă mască a sufletului meu.”

 Constantin Romulus Preda a lansat recent  volumul de poezii intitulat „Dor de dor de tine”. Oare ce semnificație se ascunde în spatele titlului?

„Dorul este rana ce-și vindecă singură durerea. Doar prin dor ne putem întoarce către noi, putem iubi, putem zbura dincolo de granițele acestei lumi. Dorul trebuie să fie destinația bătăilor inimii. Când ți-e dor, dacă închizi ochii, devii tu însuți o bătaie de inimă în lipsa inimii.”

La sfârșitul interviului, Constantin Romulus Preda a împărtășit un gând pentru cititorii săi și pentru  scriitorii aflați la început de drum.

„Citiți și recitiți! Nu vă pierdeți vremea cu lecturi ușoare, dacă vreți să coborâți către izvoarele sufletelor voastre! În poezie nu există sfârșit, există doar un veșnic început. Odată ce pășiți în labirint, vă asigur că nimeni și nimic nu vă mai poate atinge. Poezia este miracolul lumii, elixirul zeilor, lacrima ce poate strivi în orice clipă omenirea.”


Autori:

Gabriela Luigia Sterie

Antonia Alexandra Szabo

Gabriela este elevă în clasa a XII-a la Colegiul Național ,,George Coșbuc" din Motru, Gorj. Scrie din copilărie, iar POV21 a însemnat, spune ea, locul potrivit în momentul mai mult ca perfect pentru a scrie și a crea un drum memorabil către un viitor de succes.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

stygian blue

stygian blue

optica vrea să ne joace fest(e) schimbă tonurile după preferințe noi nu
Ospiciul creator

Ospiciul creator

Lumina ne e-n ceață… pixuri reci ne țin încheieturile de bănci iar
Derulează înapoi