România anului 1989 – o revoluție și o lovitură de stat (partea III)

"în Diverse/Din istoria României/Poezie și literatură/Texte" by
Am încheiat a doua parte din seria „România anului 1989 – o revoluție și o lovitură de stat” prin a trasa fuga lui Ceaușescu. Fugă începută în dimineața zilei de 22 decembrie 1989. Vom parcurge acum, împreună, ipoteze și opinii personale. Cu ce scop? Pentru a afla dacă a fost sau nu o lovitură de stat.
Până atunci mai discutăm câteva detalii, mai ales că o revoluție nu se încheie doar printr-un pocnet din degete. Au trecut ani și nu am învățat nimic din ceea ce se vedea a fi „sfârșitul epocii socialiste”.
De fapt, a fost trăgaciul declanșator pentru o situație deplorabilă… De la o țară respectată, cu cetățeni respectați, cu economia într-un tren ascendent și cu sportivii pe podiumul mondial și olimpic, România a devenit groapa de gunoi, importatoarea de ce aruncă celălalt și… una dintre cele mai prost famate țări din Europa.
Programarea morții lui Ceaușescu
După mitingul eșuat din 21 decembrie 1989, revoluția a cuprins și capitala țării, Bucureștiul. Au avut loc demonstrații împotriva regimului, la care forțele de ordine au răspuns cu represalii, inclusiv focuri de armă și rafale asupra manifestanților. Au fost uciși circa 50 de bucureșteni, rănind mai multe zeci, și arestând peste o mie de persoane.
În ciuda acestor represalii, populația Bucureștiului, mai ales muncitorii de pe marile platforme industriale, au reluat demonstrațiile a doua zi.
Au început să se adune cu sutele de mii pe străzile orașului, apoi în piața din fața clădirii Comitetului Central al Partidului Comunist Român.
Aici, după sinuciderea ministrului apărării, Vasile Milea, în jurul orei 9:30, ședința Comitetului Politic Executiv convocată nu a reușit să acționeze rapid și eficient. Noul ministru al apărării, Victor Atanasie Stănculescu s-a desolidarizat și el de cuplul dictatorial.
Găsiți drumul parcurs de Ceaușescu în partea a doua, dar revin la câteva detalii.
S-au îndreptat spre sediul miliției din oraș, care a fost între timp ocupat de revoluționari. Într-o mașină „radar” au fugit spre localitatea Rățoaia. Au stat ascunși lângă o pădure până la lăsarea întunericului, când au revenit la sediul Miliției Județene (ora 17:50). Aici soții Ceaușescu au fost arestați și percheziționați de revoluționarii conduși de Ilie Știrbescu.
Pentru că revoluționarii erau cuprinși de paranoia, la ordinul lui Ion Iliescu se scrie un decret de judecată într-un WC al Ministerului Apărării Naționale.
Iliescu s-a opus executării celor doi „preaiubiți ai poporului”. Însă generalul Stănculescu ar fi spus că retrage Armata din lupta pentru libertate, lăsându-l pe Ion Iliescu fără un fond militar, când România nu mai avea prea multe alternative.
Situația este prezentată puțin diferit în cartea „În sfârșit, adevărul…”. Aici Generalul Victor Atanasie Stănculescu se află în dialog cu Alex Mihai Stoenescu, apărut în 2009 la editura RAO, în care generalul Stănculescu relatează că Vasile Ionel a fost însărcinat cu organizarea procesului Ceaușeștilor. Proces în legătură cu care Silviu Brucan, Gelu Voican Voiculescu și Ion Iliescu i-au cerut să-i suprime pe Elena și Nicolae Ceaușescu.
Procesul Ceaușeștilor
Aici găsim lucrul care poate îi doare cel mai tare pe români: Ceaușescu a fost judecat pe fugă. A fost împușcat în ziua de Crăciun și înmormântat imediat, apoi deshumat și tot așa. Sufletul tiranului neavând liniște, probabil, în Iad. Să vedem, totuși, cum s-a desfășurat…
Completul de judecată al Tribunalului militar, autointitulat „tribunal al poporului” a fost format din doi judecători militari, coloneii Gică Popa (președinte) și Ioan Nistor, și trei asesori populari, căpitanul Corneliu Sorescu, locotenentul-major Daniel Candrea și locotenentul Ion Zamfir.
Grefierul era plutonierul-major Jan Tănase. Acuzarea a fost reprezentată de procurorul militar Dan Voinea, iar apărarea a fost asigurată de avocații din oficiu Constantin Lucescu și Nicolae Teodorescu. Deplasarea la Târgoviște a membrilor „Tribunalului Militar Excepțional” s-a făcut cu cinci elicoptere. Într-unul din elicoptere se aflau cele două prelate verzi, în care urmau să fie înfășurate cadavrele soților Ceaușescu!
Procesul a început pe 25 decembrie ora 13:20 și s-a terminat în jurul orei 14:40, în garnizoana din Târgoviște. Capetele de acuzare erau:
  • · Genocid – peste 60.000 victime;
  • · Subminarea puterii de stat prin organizarea de acțiuni armate împotriva poporului și a puterii de stat. Infracțiunea de distrugere a bunurilor obștești, prin distrugerea și avarierea unor clădiri, explozii în orașe, etc.
  • · Subminarea economiei naționale.
  • · Încercarea de a fugi din țară pe baza unor fonduri de peste un miliard de dolari depuse la bănci în străinătate.
Din punct de vedere juridic, „procesul Ceaușescu” a avut loc prin încălcarea unor norme procesuale legale, și anume: lipsa unui act de sesizare și neînregistrarea acestui act, necomunicarea către inculpați a actului de sesizare, neefectuarea urmăririi penale și a expertizei psihiatrice în timpul urmăririi penale, nefixarea termenului de judecată, imposibilitatea alegerii apărătorilor, nerespectarea termenului de declarare a recursului și nejudecarea acestuia. Legile românești nu permiteau aplicarea pedepsei cu moartea la mai puțin de zece zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a verdictului.
Practic, cei care acuzau erau mai grav inculpați decât însuși inculpatul, nerespectând norme legale și umane.
Uciderea unui om în văzul întregii națiuni în ziua de Crăciun nu dă dovadă de empatie și maleabilitate, ci din contră. La scurt timp după execuție (ora 14:50), pe postul național de televiziune s-a citit comunicatul privind execuția soților Ceaușescu. Fragmente din filmarea cu procesul și finalul execuției au fost difuzate în aceeași zi la televiziunea națională.
Iar așa, în jurul orei 14:50, cei doi ceaușiști cad secerați de gloanțele parașutiștilor în curtea garnizoanei din Târgoviște.
După moartea celor doi, rafalele de gloanțe din București se răresc până la ultimul și se opresc vărsările de sânge de oameni nevinovați, însă un lucru este cert: Ceaușescu Elena și Ceaușescu Nicolae nu au fost omorâți, ci ridiculizați cu o moarte fără baze birocratice, democratice și juridice, în „România democratică”.
De ce ar fi fost o lovitură de stat?
Eu cred, până la prezentarea datelor oficiale, în 2039, că a fost și o lovitură de stat. Fundamentul a fost unul puternic revoluționar, însă asta nu schimbă cu nimic starea prin care a trecut România și ceea ce se cunoaște despre evenimentele de atunci.
Nu poate nimeni demola declarația lui Nicolae Militaru, cum că FSN ar fi existat cu 9-5 ani înainte de a avea loc revoluția și că Ceaușescu trebuia să moară la Bistrița, vânând urși, sau la Timiș, vânând fazani și mistreți.
Sau teoria frecventată că Mihail Gorbaciov i-a garantat lui Ceaușescu, într-o discuție interceptată de marina americană, că nu va apuca sărbătoarea Crăciunului. A apucat-o… dar nu de tot.
Nu prea pot spune multe de ce ar fi fost o lovitură de stat. Fiecare are liber arbitru în acest caz.
De altfel, dacă ați citit toate cele trei articole, sigur vă puteți face o adevărtă imagine asupra a tot ce a existat și ce s-a întâmplat, parcă, ieri…
În încheiere, doresc să mulțumesc, de asemenea, inițiatorilor și organizatorilor acestei mari… https://www.youtube.com/watch?v=xntDto5TX10
Trăiască România!

Peterlin Cristian-Raul are 18 ani, studiază la Colegiul Național „Andrei Mureşanu” elev în clasa a XII-a, profil filologie. Este pasionat de teatru şi de misterele istoriei. Apreciază arta și filmele vechi.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi