Continui seria de articole despre Revoluția din decembrie 1989
În prima parte am prezentat cazurile de revolte, plecări din țară pe sub gardul de sârmă ghimpată a României Socialiste și cazul Timișoara. Caz unde au murit 52 de persoane și au fost arse 40 la crematoriul „Cenușa”. Am uitat să menționez: câteva persoane rănite sau chiar moarte au fost aruncate în Bega. Vă invit să lecturăm împreună partea a doua din „România anului 1989 – o revoluție și o lovitură de stat”.
De la Teheran în jos…
Nicolae Ceaușescu își respecta aliații… Chiar dacă părea cel mai înfumurat și mai arțăgos președinte socialist de la „masa roșie”
Disputele lui cu Gorbaciov, fruntea URSS-ului în acea vreme, probabil i-au adus sfârșitul. Însă această informație aș dori s-o discutăm în partea a treia, când revoluția va fi gata povestită și începem „Planul Lovitura de Stat”.
Între 18 și 20 decembrie, Nicolae Ceaușescu s-a deplasat la Teheran, capitala Iranului. Discuțiile sale au fost de natură economică. Aceste state arabe erau excelente „căutătoare” de țiței și producătoare de combustibil. Chiar dacă la Timișoara era dezastru și se omorau oamenii între ei, Ceaușescu nu și-a anulat întâlnirea cu liderul iranian, Ali Akbar Hashemi Rafsanjani.
R.S.R.
Republica Socialistă România era acum pe mâinile femeii cu o clasă mai mult decât trenul (cred că v-ați prins deja că este vorba despre Elena Ceaușescu, și ale lui Manea Mănescu, doi impertinenți ce nu puteau să conducă vreodată statul. Chit că situația se înrăutățea în țară, că Ceaușescu se comporta diferit la Teheran și că la Timișoara cădeau copii și tineri secerați de gloanțe, Ilenușca ordonă să fie trasă la tipar o serie în „Scânteia” despre întâlnirea „istorică” pe care Nicolae a avut-o în Iran cu liderul de la Teheran.
Gargara cu apă fierbinte pe care o făceau toți cei din vârful statului nu a însemnat decât o răgușeală, nicidecum o schimbare în mai bine. Pe deasupra, Elena l-a mințit pe „marele cârmuitor”.
La întoarcere i s-au transmis lui Ceaușescu că la Timișoara au căzut nici mai mulți, nici mai puțini de 13 persoane. L-a contactat de urgență pe prim-ministrul de atunci, Dăscălescu, și acesta i-a confirmat adevărul: 52 de morți, bilanț crunt. 12 lipseau, așa că 40 au fost arși la crematoriu, iar cenușa lor a fost aruncată într-o gură de canal din Popești-Leordeni.
Recepție! Radio Europa Liberă!
Chit că nu sunteți amatori de istorie, tot ați auzit de la părinții voștri despre acest radio interzis de comuniști, total împotrivit socialismului și care împărțea idei democratice între români. Relatările părinților îmi prezintă acest radio ca o sursă de contact cu „afară”, singura, de altfel. Ba mai mult, îl ascultau de pe o frecvență extrem de fină, încet, să nu audă vreun securist că în acea casă se ascultă Radio Europa Liberă.
Alături de acest radio au fost Ion Rațiu, Eugen Ionescu, Vaile Flutzer și mulți alții. Chiar dacă nu s-au alăturat radio-ului, președinți de state importante au ieșit în fața camerelor să discute despre situația alarmantă din România, incriminând cuplul ceaușist. Astfel, personalități ale momentului precum Francois Mitterrand (președintele Franței), Alois Mock (ministrul de Externe a Austriei), William Waldgrave (ministru adjunct de Externe al Marii Britanii). și chiar Mihail Gorbaciov au condamnat situația din România și au pus-o în cârca celor doi
bravi conducători.
Discursul antisovietic vs 21 decembrie 1989
Discursul din 21 decembrie a reprezentat o greșeală fatală pentru Nicolae Ceaușescu și pentru socialismul românesc. Ordinul căpeteniei, să se strângă oamenii în Piața Palatului (astăzi: Piața Revoluției). De fapt, acesta a ancorat vina mitingului pe bieții lui lingăi, însă el a venit cu propunerea, el a aplicat-o. Cu o seară înainte discuta cu Barbu Petrescu și îi spunea că vrea 100.000 de oameni pe puțin în Piață, pentru a-i aclama strălucitul intelect de bob de grâu.
Zis și făcut
Se organizează mitingul și aici, în piața în care Nea Nicu avea un succes incredibil în 1968. Când a ieșit la balcon și s-a declarat împotriva rușilor și a promis sprijin Cehoslovaciei (cu care avea încheiat un tratat: Tratatul de la Varșovia, unde semnatari erau și rușii), în cazul în care URSS va intra cu armata în teritoriul cehoslovac. De data asta a tras paiul scurt. S-a afundat în propriul lui rahat turcesc, dulce și amar în același timp.
Cadoul pentru diversioniști făcut de Ceaușescu a fost o cireașă pe coliva socialismului românesc. Dat fiind faptul că în țară, la Timișoara, Cluj, Arad, Sibiu sau Brașov deja se mișcau lucrurile – urma București, de unde se putea tăia capul balaurului.
Sediul CCR a devenit o fortăreață, iar pe 22 decembrie urma fuga Ceaușeștilor
Traseul fugii Ceaușeștilor:
· București – Snagov (cu elicopterul)
· Snagov – Sălcuța (cu același elicopter)
· Sălcuța – Produlești – Văcărești (renumita Dacie roșie)
· Văcărești – Combinatul de Oțeluri Speciale – Centrul de Plante (Dacie neagră)
· Centrul de Plante – Miliție – Ulmi – Ilfoveni – Racovița – Bucșani – Rățoaia (Dacie albă de Miliție)
· Rățoaia – Bucșani – Comișani – Ulmi – Miliție Târgoviște (aceeași Dacie albă de Miliție)
· Miliție – UM 01417 Târgoviște (ARO alb al securității)
· Tărgoviște – Boteni – București (transportul cadavrelor Ceaușeștilor cu elicopterul)
Autor: Cristian Raul Peterlin
