România anului 1989 – o revoluție și o lovitură de stat (partea I)

"în Texte/Din istoria României/Diverse/Poezie și literatură" by

Încerc prin acest articol să însumez ipoteze, concluzii și concepte care au trecut pe-ale vremii aripi. Haideți să povestim deschis despre Revoluția Română din anul 1989, într-un decembrie care a lăsat urme de gheare în fiecare îmbrățișare, cum spunea Nicu Covaci în cântecul „În umbra marelui URSS”-Phoenix. România anului 1989 – o revoluție și o lovitură de stat!

Așadar, discutăm despre două lucruri: o revoluție și o lovitură de stat.
Pentru o bază istorică mai largă, mă voi inspira din cartea „Sfârșitul Ceaușeștilor – să mori împușcat ca un animal sălbatic” de Grigore Cartianu.
Pe lângă faptul că aflasem în proporție de 70% informațiile pe care le prezintă autorul, am aflat și lucruri noi, exclusiviste, chiar. Nu îmi vine să cred nici acum, după o lună de la lecturare și după 30 de ani de democrație că Ceaușescului i se pregătea moartea sigură și înainte de reformistul Gorbaciov… Dar mai multe informații veți citi acum, în acest articol. Sper să pot continua cu alte două părți.
Înainte de a vă învita la propriu la o lectură sinceră, vreau să mai adaug că dacă nu am participat la Revoluție și nu am nici măcar 31 de ani să fi participat „în acte” la aceasta, nu înseamnă că nu pot vorbi despre ea.
Având o bază de informații, îmi doresc ca în scurt timp majoritatea persoanelor să cunoască purul adevăr. Acestea fiind spuse, vă invit să descoperim împreună tainele Revoluției.
Înainte de Timișoara
În 1983 s-a format o Rezistență militară împotriva regimului Ceaușescu. Era condusă (teoretic și practic) de Ion Iliescu, iar Comitetul Salvării Naționale (în 1989 devenit Frontul Salvării Naționale – FSN) exista încă din anii 1980-1985. O primă asasinare a lui Ceaușescu a avut loc în 1984. Aceasta a eșuat, printre complotiști aflându-se oameni de lângă sânul „iubitului conducător”. Apoi s-a stabilit ca Nicolae Ceaușescu, acest tiran ce a înfometat poporul român și a secătuit intelectualitatea pustiind cultura românească și implementând bezna minții, să fie atras ori la Bistrița, pentru a vâna urși, ori prin Timiș la vânătoare de fazani și mistreți.
Dacă ne ducem mai adânc în istoria comunistă, anul cutremurului din 1977 i-a rănit inima de smoală a dictatorului.
Minerii care lucrau până la epuizare de-a lungul Văii Jiului s-au revoltat împotriva lui Nicolae Revolta fiind înăbușită relativ greu de către forțele de represiune. O ipoteză formată de timp ne spune că minerii, reprezentând o forță de muncă impresionantă, au fost iertați. Li s-au adus răsplăți ce constau în alimente și bani, iar programul de lucru a fost scurtat prin decret. Răsplăți ce aveau ca scop evitarea unor astfel de probleme în rândul proletarilor.
Nu știu dacă ați aflat, dar… Cea mai mare gimnastă din toate timpurile, Nadia Comăneci, a fugit din țară când granițele erau de nepătruns.
Între timp, cei ce încercau să fugă erau bătuți, torturați, urmăriți, spionați și considerați ei fiind spioni, li se reduceau din plăți la locul de muncă etc. Se spune că a fost ajutată chiar de fiul dictatorului. El ar fi urmat să preia puterea la moartea „celui mai iubit din popor”. În 29 noiembrie 1989, Nadia a plecat în Statele Unite ale Americii și dusă a fost. Până în ziua de azi, Nadia Comăneci, singura cu cinci note de 10 la Olimpiadă (Montreal), locuiește pe continentul american.
Decembrie, Timișoara
Orașul în care a licărit pentru prima dată în România un felinar. Orașul în care a sunat pentru prima dată clinchetul de tramvai a fost „nucleul” Revoluției Române. Apropo… De ce încă îi spunem revoluție? Pentru că dosarele care ne vor arăta dacă a fost sau nu lovitură de stat vor fi publicate în anul 2039. Până atunci, zic, trebuie să fim ipocriți.
16 decembrie 1989: Începe la Timişoara revoluţia care avea să provoace căderea comunismului în România.
Mai mulţi credincioşi reformaţi din Timişoara demonstrează paşnic, în jurul catedralei reformate din Piaţa Maria, împotriva unei decizii judecătorești. Decizie prin care pastorul reformat László Tokés urma să fie evacuat şi mutat în altă localitate. Mişcarea avea să se extindă, la ea participând studenţi, muncitori, precum şi alţi locuitori ai oraşului. Primii care au răspuns „sonor” au fost studenții din apropiere.
ora 16:00: Mai multe tramvaie sunt blocate de către manifestanţi şi se strigă pentru prima dată „Jos cu Ceauşescu!”. O parte a mulţimii merge spre căminele studenţeşti pentru a aduna noi demonstranţi. Se ajunge şi la sediul PCR unde au loc altercaţii cu autorităţile şi unde se efectuează primele arestări. Până la miezul nopţii, unii manifestanţi, printre care şi pastorul László Tokés, sunt bătuţi şi arestaţi.
17 decembrie 1989: Nicolae Ceauşescu convoacă o teleconferinţă cu activul de partid şi de stat din judeţe şi anunţă că a dat ordin să se tragă. „Se somează, oricine nu se supune se socoteşte stare de necesitate şi se aplică legea!”. 
În oraş se aud primele focuri de armă, până după miezul nopţii având loc lupte de stradă între civili şi militari şi fiind incendiate TAB-uri, tancuri şi magazine.
De asemenea, pe treptele catedralei, un grup format din copii şi tineri civili încep să scandeze: „Jos Ceauşescu!”, „Libertate!”, „Vrem o ţară liberă!”.
18 decembrie 1989: Nicolae Ceauşescu îşi începe vizita oficială în Republica Islamică Iran, în Timişoara vitrinele magazinelor sunt sparte, miliţienii sunt peste tot, iar militarii ordonă oamenilor să circule fără oprire, fiind împiedicaţi să stea în grupuri. Un grup de 30 de tineri iese în faţa catedralei din Timişoara să repete colinde şi alte câteva sute de manifestanţi li se alătură, fluturând un steag din care fusese decupată stema comunistă.
Operațiunea „Trandafirul
Are loc o şedinţă convocată de generalul Constantin Nuţă în urma căreia s-au stabilit condiţiile derulării operaţiunii „Trandafirul”, care a constat în transportarea a 43 de cadavre de la Timişoara la Bucureşti şi incinerarea lor, pentru a şterge urmele represiunii. Puteți vedea drama ecranizată regizată de Sergiu Nicolaescu numită „15”, un film ce surprinde această operațiune, fiind filmat la 15 ani de la căderea comunismului.
19 decembrie 1989: Armata și elelalte forțe nu au niciun succes în a opri manifestanții, iar aceștia ocupă centrul Timişoarei, din zona Piaţa Operei.
„Armata e cu noi!”
Orașul îngheață de-a dreptul, iar pe străzile oraşului, militarii fraternizează cu revoluţionarii şi se scandează: “Armata e cu noi!”. Un număr de 43 de cadavre ale unor victime ale represiunii din Timişoara, neidentificate, sunt transportate, în secret, de la morga Spitalului Judeţean Timiş în Bucureşti, unde, în noaptea de 19 spre 20 decembrie, au fost incinerate la crematoriul „Cenuşa”.
20 decembrie 1989: Demonstranţii din Timişoara se grupează în Frontul Democratic Român (FDR), avându-i în frunte pe Lorin Fortuna (preşedinte), Ioan Chiş (vicepreşedinte) şi Claudiu Iordache (secretar general), cu scopul de a organiza mişcarea de rezistenţă.
Dimineaţa, zeci de coloane de muncitori din întreprinderile oraşului se îndreaptă spre Piaţa Operei.
În jurul orei 11:00, generalul Ştefan Guşe ordonă retragerea tehnicii de luptă în cazărmi şi interzicerea folosirii armamentului din dotare.
ora 13:00: coloanele de manifestanţi ajung în Piaţa Operei, iar militarii fraternizează cu ei.
ora 14.00, efectivele militare sunt retrase în cazărmi, iar autorităţile centrale şi locale nu-şi mai exercită autoritatea asupra oraşului. Astfel, Timişoara devine primul oraş liber al României.
Nicolae Ceauşescu revine din vizita oficială din Iran şi decretează instituirea stării de necesitate. În cadrul unui discurs televizat, acesta afirmă că „elemente huliganice (…) au provocat distrugeri de tip fascist în scopul destabilizării ţării, dezmembrării teritoriale, lichidării revoluţiei socialiste şi întoarcerii sub dominaţie străină”. Totodată, Ceauşescu dă vina pe „agenturile străine de spionaj şi pe românii din interior care îşi vând ţara pentru un pumn de dolari sau pentru alte valute” relatează Agerpres. Filmarea aici: https://www.youtube.com/watch?v=yievnVfOLKg

Închei prin a-l cita pe Ion Rațiu: „Voi lupta până la ultima picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine!”

Autor: Raul Peterlin


 

Peterlin Cristian-Raul are 18 ani, studiază la Colegiul Național „Andrei Mureşanu” elev în clasa a XII-a, profil filologie. Este pasionat de teatru şi de misterele istoriei. Apreciază arta și filmele vechi.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi