În plin postumanism

"în Texte/Poezie și literatură" by

Atâtea persoane au trecut prin inima mea,
De atâtea ori i s-a apăsat clanța ușii,
Ușa care ar trebui să aibă grijă
De tot ce intră sau nu
În lăcașul sfânt al sentimentelor mele.

Dar ce se întâmplă când se rupe clanța
Și ușa rămâne întredeschisă?

Cine are nevoie de o inimă
A cărei ușă se strică?
Cine mai trage ușa după el,
Când toată lumea o trântește?
Cine se mai uită ce rămâne în urmă,
Câte picături de ploaie pătrund,
Câte râuri aduc viitura tristeții,
De câte ori îngheață florile
Lăsate acolo de iubirile trecute?
Ce mă fac eu într-o iarnă eternă cu o ușă deschisă?
Ce se fac sentimentele mele când nu mai au
Unde să se încălzească?
Ușa inimii mele va rămâne mereu întredeschisă,
Pare-se…


Autor: Ana-Maria Retegan

Foto: Filip Andreea

Elevă la Colegiul Național „Andrei Mureșanu”, în clasa a XI a, profil filologie. Îmi împart iubirea între animale, muzică rock și cărți, considerând că viața mea este un maraton de citit. Mi-am dat seama că am mult prea mult timp înainte pentru a nu da curs și acestei provocări, pe numele ei POV21.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi