Ce a însemnat comunismul în istoria României?

Comunismul doare. Ce a însemnat comunismul în istoria României? Acesta e o rană continuă, adâncă și deschisă. Încerci să o oprești, dar prea multe piedici ți se pun. Astfel, organismul devine incapabil să lupte cu bacteriile, praful și durerea carnală. Îmbătrânești pe zi ce trece și te simți tot mai neputincios.

Te întrebi când se va sfârși suferința. Te întrebi dacă va mai exista un viitor prosper, sigur și fericit pentru copiii tăi.

Te întrebi dacă anii de sacrificiu, jertfă și trudă vor scoate la iveală, într-un sfârșit, o țară împlinită. Te gândești la trecutul istoric glorios pe care străbunii tăi l-au trăit. Străbuni care aveau curaj și demnitate în fața morții, al pericolului și al propriului neam.

Tristețea celor din jurul tău te inhibă. Mulțumirea sufletească pe care ar fi trebuit să o ai pentru simplul fapt că trăiești și că ai familia aproape este mimată. Începi să te rogi lui Dumnezeu pentru zile mai bune, pentru putere și răbdare. Te culci flămând, abătut și sărac, dar ai o mică speranță că mâine durerea va fi mai suportabilă, mai puțin chinuitoare, iar medicii îți vor da vești bune.

Cum ai ajuns așa? Ai fost omul potrivit în locul nepotrivit.

Utopia a învins în cele din urmă, iar comunismul venit din exterior s-a instalat mai repede decât te-ai fi așteptat. Experimentul propus de Marx și Engels deja începuse, iar obiectele de lucru erau chiar oamenii. Oameni deveniți mai apoi marionetele sistemului politic. Ierarhia valorilor morale de până atunci se dorea distrusă, răul nu mai cunoștea limite, fiind prezent peste tot și introdus chiar și în sufletele nepătate până atunci ale omenirii. Planul de extindere și putere al lui Stalin invadase teritoriul românesc. Partidul Bolșevic, aflat atunci la conducere în U.R.S.S. reușise să implementeze în mentalitatea politicienilor ideea disciplinei autoritare.

Comunismul promitea rezolvarea tuturor problemelor societății.

Propunea adevărata cale spre succes având, de fapt, o strategie ascunsă, a transformării totale a omului în individ. Fără milă și cu interese bine definite, Uniunea Sovietică se infiltra ușor în mediul politic prin comuniști români care gândeau și simțeau în spiritul Rusiei.

În viziunea mea, naționalismul era anulat de către imperialism, iar dragostea și datoria față de propria țară erau uitate și trădate.

Cred că lipsa cunoștințelor și a educației a favorizat, însă, demersul și evoluția experimentului comunist. Acest lucru a însemnat o victorie glorioasă pentru susținătorii acestei ideologii.

Printre personalitățile care au marcat această perioadă se numără, în primul rând, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Președintele Consiliului de Stat al Republicii Populare Române. Colectivizarea efectuată în timpul conducerii lui Dej a presupus o injustiție față de proprietarii pământurilor agricole, care își munceau și își câștigau existența în mod corect și modest. Forțați de împrejmurări, aceștia erau siliți să renunțe la singura lor sursă de venit, care urma ulterior să ajungă în proprietatea statului.

O altă acțiune a regimului, nejustificată din punctul meu de vedere, a fost aceea de a aplica măsuri de represiune celor care nu doresc să-și abandoneze pământul.

Se încerca o „reeducare” a copiilor chiaburilor (căci așa se numeau cei care se opuneau acestei măsuri) prin care erau acuzați de sabotaj. Nu li se permitea șansa de a se înscrie la licee sau facultăți și chiar erau discriminați din toate unghiurile. În egală măsură, un alt gest fără temei a fost acela de a elimina celelalte partide politice, dar și monarhia din viața politică a românilor.

Abdicarea forțată a Regelui Mihai a însemnat o mare șansă pierdută a României. O șansă de a-și recâștiga adevărata valoare și identitate națională.

În al doilea rând, următorul conducător, protejatul lui Dej, era Nicolae Ceaușescu. Om politic vulcanic și însetat de putere, el se lasă remarcat prin faptele sale duse la extrem. Decretul numărul 770 din 1966 a fost una dintre primele legi adoptate în cursul guvernării lui, prin care se interziceau avorturile. Practica ei a dus la pierderi umane uriașe. S-au înregistrat 9.452 de femei decedate în urma încercărilor de a naște singure și fără ajutor medical.

Astfel, elementul cel mai intim al vieții umane era și el dirijat de partidul politic.

În viziunea mea, această hotărâre prin care statul intervenea fără drept uman în viața personală a oamenilor a fost una inadmisibilă, aș putea zice chiar opusă valorilor morale și etice. Unele dintre deciziile din cadrul familiei erau luate de partid. Dreptul de a-ți decide singur soarta nu exista.

Începând cu anii ’70, Ceaușescu a rupt total contactul cu liberalizarea, implicit cu realitatea. Când a preluat manifestările culturale din China și Coreea a impus cultul personalității, prin care imaginea sa era idolatrizată, prezentă în școli, prin intermediul manualelor și în spectacole organizate special pentru acesta.

Mai mult decât atât, el obliga scriitori să publice lucrări despre contribuția sa importantă în realizările unei Românii mari și bogate.

Astfel reducând accesul la libertatea de exprimare și de informare. Copiii erau îndoctrinați să se supună acțiunilor partidului și să creadă în imaginea falsă a regimului. Securitatea nu numai că îi urmărea pe cei care aveau opinii diferite, ci îi și umilea și șantaja până la dezumanizare. Se practica violența fizică, abuzurile fiind la ordinea zilei, respectiv actele de hărțuire a căror metode erau diabolice și de nedescris. Relațiile din familie erau distruse şi înșelate, deoarece Securitatea aplica sancțiuni drastice pentru a recunoaște faptele celor bănuiți de trădare națională.

Sunt de părere că duritatea cu care această instituție omora și abuza populația determina frică și coșmaruri în rândul oamenilor.

Astfel erau determinaţi să se distanțeze de prieteni, rude sau alte persoane care ar fi putut deveni informatori și colaboratori ai regimului. Omul se schimba într-o fiinţă izolată, ascunsă şi temătoare, preocupată de vorbele și interpretările celor din jur.

În al treilea rând, dorind un stat laic, comunismul a rupt legătura chiar şi cu Biserica Ortodoxă. Cele două se aflau într-o stare de opoziţie. O mulţime de biserici au fost dărâmate. Sărbătorile religioase erau lăsate în urmă, iar preoţii au fost închişi şi izolaţi de mediul lor.

Oamenii politici comunişti făceau tot posibilul pentru a suprima contactul uman de cel divin.

Consider că dragostea și credința față de Dumnezeu însemna un pericol pentru comuniști, în măsura în care ei se voiau singurii atotputernici ai lumii. Dintr-un exces de egoism și ambiție, nu acceptau apropierea dintre oameni și biserică. Motivul? Pentru a nu se cultiva și afla adevărul, făcând diferența dintre bine și rău cu ajutorul clericilor. Îi admir pe cei care, cu dezamăgire în suflet, se rugau pe ascuns. Se rugau în condiții neplăcute și neprielnice nevoilor lor, cu o mare iubire față de Dumnezeu și de Aproape. În ciuda nedreptății și a torturilor la care au fost umiliți numeroși preoți, aceștia au iertat vinovații. S-au smerit în numele credinței.

În concluzie, regimul comunist a însemnat o îndepărtare a caracterelor umane, a elementelor specifice naționale. A fost doar o copie a eșecului rus ce s-a propus a fi unul grandios.

Acest insucces al experimentului proiectat de Marx și Engels, aplicat în România, a lăsat cicatrici greu de ascuns în rândul oamenilor care au trăit și au îndurat vremuri de mare cumpănă.

Așadar, politica dusă în intervalul de timp 1945-1989 în țara noastră a necesitat înlăturarea cu orice preț a regimul printr-o cunoscută revoluție violentă, urmată de executarea celor doi conducători comuniști, Nicolae și Elena Ceaușescu.


Autor: Andreea-Ștefania Avram


Avram Andreea-Ștefania
Avram Andreea-Ștefania
Andreea este studentă în primul an la Publicitate, este pasionată de industria culturală și creativă, jurnalism și sociologie. Îi plac poveștile de viață, filmele biografice și cărțile vechi. Dorește să se autodepășească, susține exprimarea liberă a opiniei și dorința de schimbare.
Articolul precedent
Articolul următor

Similar Articles

Comments

  1. Or fi suprimat multe comunistii dar voi, analfabetii, incercati sa suprimati chiar limba romana cind scrieti: „Oamenii politici comunişti făceau tot posibilul pentru a suprima contactul uman de cel divin.”

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Cele mai populare