Sărbătorile de iarnă uitate ale copiilor săraci

"în Diverse" by

Ne apropiem cu pași repezi de sărbătorile de iarnă și ne pregătim cu toţii în fugă să cumpărăm cadouri. Să împodobim bradul, casa și să ne cumpărăm bilete la cele mai așteptate concerte și evenimente din această iarnă. Uităm un lucru! Spre deosebire de noi, clasa mijlocie a societății, mai există și acea clasă de jos care ne zdrobește sufletul încărcat de lacrimi și melancolie.

Am învățat să fim din ce în ce mai indiferenți. Dezumanizarea face parte din viața noastră mai des decât ne-am fi așteptat. 

Dar hai să schimbăm asta. Cum? Cumpără o floare de la bătrânelul din stradă ce rupe grădina preaiubită ca să poată pune o pâine pe masa de Crăciun.

Cele mai multe familii din acea clasă socială de sus, ce este reprezentată de 0.5% din populația lumii, dar și cea marginală și corporatistă (0.5% din populația lumii), au început deja să își învețe copiii cu un snobism mult prea ridicat.

Să nu uităm de clasa de mijloc (45%). Clasa ce se arată superioară celor din clasa de jos (16%) și celor din clasa muncitoare (38%), ce încearcă să trăiască de pe urma pensiilor speciale. Sau chiar de pe urma ajutoarelor statului sau a rudelor, ce poate uneori o duc mai bine decât ei.

Mulți dintre voi o să judece, mulți dintre voi o să atace cu anumite cuvinte, mulți dintre voi o să spună că toți trebuie să lucrăm, că acei oameni nu fac mai mult pentru că nu vor.

V-ați gândit vreodată, totuși, că nu pot?

Cum pot munci niște copii de doar cinci ani, astfel încât să își câștige o pâine? Să nu mai vorbim de haine sau poate o carte. O carte ce îi poate ajuta să se dezvolte.

Indiferența părinților este una extrem de ridicată. Lasă situația în voia sorții. Lasă niște suflete inocente să se piardă pe parcursul acestui drum plin de obstacole, numit viață.

Clasa de sus, oamenii cu o putere politică extrem de ridicată în societate, primesc cam totul pe tavă, prin moștenirile lăsate din moș-strămoși sau uneori din propriile investiții. Există totuși acea clasă de jos ce trebuie să muncească pe rupte ca să poată ajunge la un salariu decent. Să aibă posibilitatea de a le oferi copiilor un moș de ciocolată.

Pe lângă aceste moșteniri extenuant de ridicate, mai vine și poziția geografică. De parcă nu era de ajuns să fii sărac. Acum mai trebuie să fii și sub alertă de război constant.

Știați că, în momentul de față, niciodată nu au existat atât de mulți copii în lume ce se află într-o zonă de conflict? Asta nu s-a întâmplat de ieri, de azi, ci din 1990, de când rata acestora a crescut cu 75%, un număr inimaginabil de ridicat.

Teroarea se poate citi în ochii acestora când sunt luați ostatici. Sunt prizonierii unor fanatici ce vor doar să curețe lumea și o bucată în plus de pământ.

Părinții ce își sacrifică viața pentru pruncii lor, părinți atât de înspăimântați să își țină copiii lângă ei, aleg în final să îi trimită pe bărci gonflabile peste ocean. Aleg să se despartă de universul lor doar pentru a le salva viața. Doar pentru o posibilitate infimă de a supraviețui câțiva ani, sau doar pentru a fi ținuți în anumite centre.

Pot fi bătuți, chinuiți, maltratați, dar măcar trăiesc!

Ei nu pot munci ca să aibă un Crăciun plin de daruri, nu pot munci ca să aibă o pâine, ei se sacrifică doar ca să supraviețuiască.

Știu că poate am deviat puțin. Poate nu vreți să auziți cât de fericiți sunt unii sau cât de greu o duc alții, dar dacă tot se apropie această perioadă, hai să fim mai buni! Sărbătorile de iarnă sunt despre bunătate. Hai să ajutăm câtuși de puțin, hai să donăm niște cărți, niște haine sau chiar niște bani.

Există asociații care, pentru doar 2 euro pe lună, îți mulțumesc înzecit, sau centre de plasament care au nevoie de voluntari.

În Italia, o țară europeană, ca și România de altfel, există asociații ce se ocupă cu ajutorul copiilor orfani. Au reușit, cu doar 2 euro pe lună, să întrețină sute de copii, să le ofere o masă, sau chiar un părinte. Este o țară la fel ca oricare alta, o țară care ajută, în care sărbătorile de iarnă sunt în fiecare zi. România de ce nu poate?

Ieși! Ajută! Pentru că poți!

Studentă în anul 2 la Jurnalism în cadrul facultății FSPAC (Universitatea Babeș-Bolyai-Cluj), fostă elevă a Colegiului Național de Informatică din Piatra-Neamț. În viitor îmi doresc să devin un jurnalist foarte bun. Cu toate acestea îmi doresc să lucrez și în domeniul Resurselor Umane. Sunt o persoană comunicativă și gata să ajut oricând. În plus, consider că scrisul este cea mai bună soluție, care îmi permite să inspir oamenii din jurul meu, fiind o eliberare de la cotidian.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi