Zânele – studiu de caz

"în Diverse" by

 

În mitologia românească, zânele sunt personaje cu caracter colectiv. Acestea sunt prezentate în general în grup. Deși ca segment se plasează într-un plan secundar, ele se remarcă prin frecvența prezenței lor în narațiunile populare. Zânele – un mic studiu științific de caz! 

Genealogia lor este incertă, fiind prea puțin prezentată în creațiile folclorice.

Despre Zâne se spune că se nășteau din flori și se făceau oameni. Cel mai frecvent spațiu legat de aceste personaje este pădurea. Pădurea este locul unde au loc cele mai numeroase întâlniri ale oamenilor cu ele, la fel ca în povestea de mai jos.

Am auzit povești despre zânele din pădurea de aici, de la noi. I se mai spune și Preluca Zânelor, acolo, în mijloc, este un lac. Mulți oameni povesteau că le-o văzut, eu nu le-am văzut, da’ povesteau că să dezbrăcau pă margine. Arătau ca niște fetișcane de câțiva ani. Să dezbrăcau în pielea goală și n-aveau piept mare, numai un pic, da’ să vedea că-s fete. Ele să îmbăiau acolo, dacă te vedeau sau simțeau că le vezi, repede săreau în apă și să ascundeau. Apa era cam de vreo trei metri de adâncă și pe margine era mătasea broaștei.”

Așa cum am precizat, genealogia Zânelor este incertă. În istorioara de mai sus, până și caracterul lor mitic este prezentat destul de vag.

Cu toate acestea, se poate realiza un oarecare portret al acestor ființe supranaturale. După cum reiese din materialul folcloric prezentat, sunt legate de mediul acvatic. De aici putem trage concluzia că ar fi vorba despre Zânele Apelor. Basmele care au ca eroine Zâne acvatice precizează metamorfozări ale acestora în pești sau „nașterea” lor din pântecele unui pește eviscerat de pescar.

Ele săvârșesc minuni despicând apele sau mișcându-le după voia lor, populându-le cu pești.

Delimitarea spațiului geografic este și ea foarte clară, zânele locuiesc în afara spațiului uman, departe de așezări și zonele aferente lor. Sunt asociate exclusiv naturii sălbatice, stăpânind lacurile și pădurile pe care le populează. Informatorul face chiar și un mini portret al lor, foarte vag de altfel. Sunt fete, mai exact copile la vârsta pubertății, detaliul care sugerează această idee este legat de aspectul lor fizic: sânii, simbolul feminității, un simbol în fază incipientă.
Activitatea lor de bază pare a fi scăldatul. În momentul în care sunt văzute intră în apă și se ascund.

Putem să spunem că ar putea fi vorba de timiditate?

Nu, nu putem face astfel de presupuneri din lipsa detaliilor care să susțină această ipoteză. Singura concluzie este că sunt înfățișate ca ființe neutre, care nu depășesc bariera dintre lumi. Pot fi văzute, dar în momentul în care simt prezența cuiva din afară – a oamenilor – ele dispar. Unele creații folclorice dau mult mai multe detalii despre aceste personaje. Sunt fecioare tinere, extrem de frumoase. Au părul lung, împodobit cu flori. Poartă veșminte diafane, de mătase sau in, adesea transparente și au podoabe de aur.

Mai rar, sunt descrise ca purtând platoșă, încinse cu brâuri roșii sau având printre accesorii clopoței și sunt aproape întotdeauna desculțe.

Veșmintele lor au puteri speciale. Lipsite de ele, Zânele își pierd puterile. Alte variante precizează că sunt suflete de femei care, fiind vrăjite, nu își mai găsesc liniște nici în aer, nici pe pământ, iar Dumnezeu nu mai vrea să știe de ele. Se mai crede și că ele ar fi duhuri trimise de Dumnezeu sau de Diavol pentru a-i pedepsi pe oameni pentru păcatele lor ori pentru a le face viața grea.

Informatorul nu verifică autenticitatea informațiilor pe care le deține, mai mult, nici nu le susține, nici nu le infirmă, spune doar că alții le-au văzut, dar ține să precizeze faptul că el nu le-a văzut, în consecință, nu își asumă responsabilitatea pentru caracterul real al celor relatate, el doar transmite mai departe ce i-a fost transmis la un moment dat.

Un detaliu important este faptul că locul în care acestea apar – pădurea – se numește „Preluca Zânelor”.

Informatorul nostru nu pare să realizeze legătura evidentă dintre numele zonei și ființele care o populează. Povestea de față, în acest caz, pare a fi doar justificarea numelui acestei zone, pentru că acolo există un lac unde se „scaldă” zânele, dar adevăratul sens a fost pierdut. Nu se mai știe care era rolul acelor zâne, ce puteri aveau sau de ce se găseau în acel loc.

Un ultim detaliu care atrage atenția și care trebuie analizat este cel legat de mătasea broaștei de pe marginea lacului.

În mitologia românească, broasca este un personaj cu o imagine duală. În spațiul domestic, în varianta de duh al casei, este întâlnită în legende românești în calitate de instrument al vrăjitoarelor, utilizarea ei în practicile de magie neagră transformând-o în purtătoare de boli și aducătoare de vești nefaste.

În general, broasca are un simbolism preponderent benefic.

Ea este considerată un spirit protector, din acest punct de vedere, dat fiind cadrul în care au fost prezentate zânele în relatarea informatorului și simbolistica arhaică a broaștei, putem intui, într-o oarecare măsură, rolul lor benefic, rol și atribute care au dispărut, dar a căror natură mai poate fi descoperită datorită unor detalii care fixează subtil imaginea și semnificațiile ascunse.


Cine este Antoaneta Antonov?


Antoaneta Antonov este absolventă a Facultății de Litere din cadrul Universității Babeş-Bolyai, cu specializarea în Etnologie.

Are un Masterat în Arheologie și Studii Clasice tot la renumita universitate din Cluj-Napoca. A debutat în 2015 cu „Atemporal” în revista Nautilus, parte a editurii Nemira. În 2017, „Teoria Nimicului”, publicată în revista Gazeta SF, a fost nominalizată la Premiile anuale RomCon pentru cele mai bune lucrări de creație în 2016. Un an mai târziu apare „Printre Noi: Volumul 1”, iar anul acesta, în 2019, „Povestiri la miezul nopții: Colecția Dark Fantasy”, ambele disponibile online, sub egida Atemporal.

De curând, și-a lansat romanul erotic „Plăceri vinovate” la editura Stylished.

De asemenea, în portofoliul ei de autor se mai regăsesc povestiri scurte precum „Dincolo de Terra”, apărută în Revista Fantastica în 2015, „Anure”, „Scurtă poveste de iarnă”, apărute în Nautilus în același an, „Mesagerul” în Revista Gazeta SF în 2016, „Salvați-mă, sunt celebru!” în aceeași revistă un an mai târziu, „Galeria Domnișoara” în Revista de Suspans în 2017 și „Originis”, luând mențiune la Concursul Național de Proză Scurtă HELION 2019.

În realitate, Antoaneta este o femeie căreia îi place să râdă cu poftă și consideră că are un umor macabru.

Doar uneori. Are câteva tatuaje, iar soțul ei este chiar tatuatorul. Este o împătimită a genului fantasy, înțesat cu elemente horror și marea ei dorință este să ajungă în Japonia. Cei care scriu pe Wattpad cel mai probabil au auzit de câteva dintre poveștile deja îndrăgite de cititori, precum „La stânga, spre iad”, care abordează un subiect tabuu, anume incestul, „Lacrimi în nisip”, „Nu spune că mă iubești”, pe care intenționează să o publice în viitorul apropiat, dar și „Trandafirii înfloresc în mai”, poveste care a adunat aproape un milion de citiri online.

„Plăceri Vinovate” este un roman îndrăzneț, cu personaje atât de autentice încât este foarte posibil să ți se pară că Jean-Paul sau Francesca sunt ca prietenii pe care îi ai în realitate.

Antoaneta are o scriitură matură, deși asta nu a împiedicat-o câtuși de puțin să îmbogățească povestea cu mult umor împletit cu situații controversate și erotism.

Totodată, romanul dă o tentă sublimă, accentuând ideea omului de a iubi intensiv, fără oprire, lăsând în urmă toate părerile și ofensele societății. Chiar și titlul „Plăceri vinovate“, predă în fața societății o idee de erotism, partea ascunsă a individului devine transparentă, lăsând iubirea și plăcerea să conducă instinctul acestuia și odată cu el și lumea.

Pentru mine, Antoaneta rămâne omul sublim și plăcut care poate duce mintea într-un univers mic și perfect, lăsând in uitare regulile și restricțiile, dând frâu liber iubirii vinovate.


Autori: Antoaneta Antonov

Robert Udrea

Andrei Drugă


 

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi