Arde-mi-ar focul atât de păcătoasa limbă,
Ce-ţi îngână numele neîncetat,
Ce-a-nşirat atât de absurd toate
Spusele şi nespusele pământului,
Că-n pământ se-ntoarce tot ce-i blestemat.
Şi-am simţit vinovăţia degetelor mele
Ce-au umblat aievea peste tine.
Arsu-m-ai tu, paradis aprins al desfătărilor,
Când m-ai învăţat ce-nseamnă a dori.
N-am scăpat pahare goale
Şi n-am risipit tăişul cioburilor
Pe inocenţa pielii neatinsă de mângâieri
Când voluptatea vocii tale
Mă umplea atât de dulce de-ndoieli.
Autor: Alexandra Dabija
Fotograf: Andreea Filip