Salvați copiii României!

"în Texte/Păreri și opinii" by

V-ați întrebat vreodată în toți acești ani trăiți cine sunteți voi, ce reprezentați sau, și mai bine, copiii cui sunteți?

Ei bine, gândiți-vă că niște copii sau chiar adolescenți se întreabă asta zilnic, copiii centrelor de plasament, cei abandonați în spitale sau pur și simplu pe străzile friguroase ale unui oraș ploios. Salvați copiii României, altfel viitorul nostru poate fi deja dat uitării! 

Până am început să lucrez la un centru de educație incluzivă, unde majoritatea copiilor sunt abandonați, nu știam ce înseamnă cu adevărat acest lucru. Ce înseamnă un copil abandonat pentru mine, nici pentru țară sau școală.

Un copil singur, fără îmbrățișarea mamei și a tatălui…

O mamă de împrumut o putem crea noi! 

Cadrele didactice, doamnele care au grijă de ei la orfelinat, noi, femeile, în general, dar un tată ne este imposibil.

De când am început să lucrez am realizat foarte multe lucruri. Acești copii, care pe lângă faptul că au fost părăsiți, unii mai au și dificultăți grave sau chiar foarte grave atunci când vine vorba de evoluția fizică și psihică.

În tot acest timp am realizat că bunătatea nu o are oricine. Nu ne naștem cu ea, este nevoie de exercițiu pentru a dobândi acest dar.

În acest moment mă întreb cât de gol poate să îți fie sufletul.

Să lași un suflet curat, frumos și inocent să plângă, să strige după pieptul mamei. Iar ție, dragă mamă, să nu îți pese de nevoile lui…

Poate ai realizat că nu faci față, poate și tu ești doar un copil. Dar trebuie să înveți că atunci când faci bine, primești extraordinarul înapoi.

Drepturile unui om stabilesc faptul că fiecare copil are „dreptul de a-și cunoaște părinții și a fi îngrijit de părinții săi”. Prin abandon, copiilor le este furată această portiță.

România, Ungaria și Letonia au ajuns în fruntea clasamentului, fiind țările cu cea mai mare marjă de abandon.

Fenomen total opus a ceea ce se întâmplă în Danemarca, Norvegia și Marea Britanie. Aceste țări raportează că abandonul copilului este un eveniment rar.

În fiecare an sunt abandonați 1000 de copii în spitalele din România.

Un număr extrem de ridicat comparativ cu celelalte state ale Uniunii Europene. Copii ce aveau o șansă la un viitor mai bun, la o familie sau iubire, la un suport emoțional de calitate.

Foarte mulți dintre ei nu ajung să aibă o șansă la o viață normală, la părinți iubitori, la educație sau la un viitor înfloritor. Acest fapt este datorat comportamentului emoțional al copiilor, problemelor psihologice dobândite pe parcursul abandonului, problemelor comportamentale și stărilor afective preponderent negative.

În cele mai multe cazuri, extrem de mulți ajung să fie școlarizați foarte târziu, datorită acestui aspect și ajung să dezvolte întârzieri mintale și comportamentale.

CARE SUNT EFECTELE ABANDONĂRII ASUPRA COPILULUI? DAR ASUPRA SOCIETĂȚII?

Nu putem vorbi de efecte ale abandonului fără să vorbim de efectele instituționalizării asupra copiilor, dat fiind că acest fenomen din urmă era răspunsul preferat la situația de abandon în regimul socialist.

Copilul abandonat era, deci, și cel instituționalizat, cu toate că legislația prevedea și celelalte posibilități cum ar fi: adopție, plasament, încredințare. Aceste aspecte ar fi putut diminua cu mult efectele negative ce se abat asupra copilului. Vulnerabilitatea i se accentuează în momentul deplasării acestuia dintr-o secție în alta și a schimbării personalului. Se manifestă prin distrofie, nervozitate, sensibilitate la îmbolnăviri.

Sub aspectul socializării se manifestă dificultăți de încadrare în colective, de relaționare cu ceilalți copii și o marjă extrem de ridicată a involuției.

Oameni buni, încercați, încercați să salvați copiii României!

Autor: Sângeorzan Gina

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Anomalia peisajului

Anomalia peisajului

Trezește-mă din existența putredă și înfrumusețează-mă cu a ta orbire a cristalului atrăgător....
Derulează înapoi