De ce să fim mai buni de sărbători

Mi-am dat seama că orice aș face voi fi judecat!

"în Păreri și opinii/Texte" by
Propria conștiință îmi spune că de obicei trebuie să fiu maleabil. Să mă comport ca la carte cu cei din jurul meu sau cu mine, dar de obicei totul sfârșește prin a-mi da seama că dacă vreau să împac și capra și varza îmi va ieși o rețetă proastă de ceva necomestibil (aici: greșeli). Mi-am dat seama că orice aș face voi fi judecat!

De ce cred că voi fi judecat?

Cred că aici se poate răspunde inclusiv cu… „De ce nu?”, pentru că suntem liberi să ne exprimăm propriile opinii și credințe, valori sau principii. Fără această libertate de exprimare, într-adevăr, totul ar fi gri, dar și așa curcubeu cum este, nu-i prea bine. Așa că, de ce să nu fii judecat dacă oricine poate spune orice?

În această problemă zic că ar interveni Academia Celor Șapte Ani de Acasă.

Care nu poate decât să creeze o balanță și o echitate de talie superioară între judecată și opinie exprimată ori critică. Apropo, critica nu este tocmai ce credem noi, ci interpretarea sa multiplă poate să ofere nuanțe extrem de calde și să ne asigure o veșnică oglindă a acțiunilor și gândurilor noastre.
Voi fi judecat și pentru paharul de apă pe care-l beau pe nerăsuflate și scap câțiva stropi reci pe piept, murdărindu-mi cămașa sau vestonul, tocmai pentru că mi se pune eticheta de „lacom” sau „hapsân”, chit că este posibil ca în timpul zilei să fi răbdat o sete cumplită. Aici intervine o primă chestiune a problemei: Oamenii judecă momentul, nu cauzele și efectele.
Atunci când ai făcut un pas greșit cu iubita ta și ți-ai pătat cămașa cu dulceață de căpșuni, ea poate să încerce să te șteargă, surâzând pe sub nas că ești neatent și neîndemânatic. În schimb, poate să te facă să te simți prost, chiar să te părăsească, punându-ți eticheta de „mototol”, iar știm cu toții, femeilor le place enorm de mult să fie protejate, iubite, băgate în seamă, povestite… Iar unul care-și varsă dulceață de căpșuni pe el nu poate să asigure asta, nu?
E vident, glumesc, dar există cazuri de-astea extrem de confuze și probabil ni se pare un gest necugetat, chiar prost. Ei bine, persoanele care cugetă fără rațiune sunt precum gestul lor. Datorită unor termeni pe care nu îi stăpânesc de deplin, recurg la a elimina din start orice pare amenințare sau ar avea vreo urmă de îndoială cu referință la subiect.

Cum răspund judecății?

Mai sus, v-am oferit două exemple banale și generale. Dar, cum ziceam, conflictul care generează judecata este chiar la fel: banal. O altă chestiune caracteristică problemei este faptul că oamenilor le place pâinea și circul.
Să ne gândim că ai vedea o emisiune televizată, în care invitații vorbesc cu foarte mult dichis și accent formal. Normal, schimbi canalul și îndrugi un „Se dau mari deștepții ăștia!”, și schimbi pe alt canal unde vezi câteva picioare goale și un prezentator destul de bun, dar cu invitați din mediul can-can ce asta știu să facă: rating, scandal și să ofere pâinea și circul.

Acolo se schimbă termenii.

Vezi ceva ce și lui Dumnezeu îi place, asculți bârfe… Parcă ai fi într-o cafenea fanariotă din secolul XVIII și cadânele îți toarnă rom pe gât în timp ce scrumezi plictisit un trabuc cubanez. Nu ești atent la detalii și judeci doar o aparență. În condițiile în care oamenii sunt atenți, nu mai judecă ansamblul, ci judecă părți fixe, ce pot fi numite și „puncte forte” sau pur și simplu „plăceri”.
Cum să nu fiu eu judecat sau tu, când tot ce ne înconjoară se rezumă la nuanța lucrurilor. Totul e redus la subiectivism și de cele mai multe ori… ipocrizie? Să ne aminim că și noi, ăștia care ne legăm moralitatea de scurtul fir al pieptului judecăm și apreciem „ochiometric” în funcție de propriile plăceri. Cum să nu mă judece cineva când greșesc ori când fac ceva ce pare greșit pentru unii?

Eu m-am convins. Orice aș face voi fi judecat! Dacă-i bag în seamă pe toți, înnebunesc.

Îmi iau câmpii-n cap și plec undeva pe mare, înconjurat de pescăruși și să am buzele uscate și sărate. Vreau să închei prin a vă da un sfat: Dacă persoanele apropiate vouă vă judecă, analizați din două părți situația. Cel mai probabil vă vor doar binele.

Peterlin Cristian-Raul are 18 ani, studiază la Colegiul Național „Andrei Mureşanu” elev în clasa a XII-a, profil filologie. Este pasionat de teatru şi de misterele istoriei. Apreciază arta și filmele vechi.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi