plouă

Plouă peste geamul meu, iubite, astă noapte…

"în Poezie și literatură/Texte" by

Plouă peste geamul meu, iubite, astă noapte…
Și-i frig, mă învelesc în stări și mă-ncălzesc cu șoapte
Mă ghemuiesc ușurel în păci că n-ai putut să vii
Și-mi tremură și venele și mi-aș dori să fii.

Plouă peste geamul meu, iubite, astă noapte…
Și murmură adânc pământul umezindu-se sub pleoape
Picuri curg ca pietrele bătând în întuneric
Durerea-mi veștejită bate-n mai de cadaveric.

Plouă peste geamul meu, iubite, astă noapte…
Iar cafeaua-mi e amară și zahărul nu-mi e
Și bluza-mi e murdară și apă nu mai e
Și muza-mi e fugară și pleacă repede.

Plouă peste geamul meu, iubite, astă noapte…
Și ramurile cască și se bat prea leneșe
E un clișeu iubirea mea, iar ploaia s-a oprit
E liberă tăcerea ta, tu mai stai, eu am murit.


Autor: Larisa Moisei

 

Fotograf: Andreea Filip

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Anomalia peisajului

Anomalia peisajului

Trezește-mă din existența putredă și înfrumusețează-mă cu a ta orbire a cristalului atrăgător....
Freamăt boreal

Freamăt boreal

„Îmi erai ritmul infinitului Și rima somnului veșniciei”
Derulează înapoi