povestea unui pilot

Povestea unui pilot de avion la doar 17 ani – Ciprian Iuga

"în De POVeste" "de POV21"

 


Are 17 și pilotează- povestea unui pilot de avion – Ciprian Iuga

Cum e posibil să devii pilot la 17 ani? L-am întrebat pe Cipri, un adolescent pasionat de aviație. Din curiozitate. Apoi, datorită cursurilor gratuite de planori pentru tinerii între 16 și 23 de ani, din Cluj-Napoca.


Din Năsăud, Bistrița-Năsăud, Ciprian Iuga alege să se dedice pasiunilor lui. Acesta consideră că (a)viaț(i)a îi oferă exact ceea ce are el nevoie: senzații tari. Totuși, ca orice tânăr al secolului XXI, interesele sale se extind mult mai mult de-atât: de la construcția de avioane cu telecomandă din polistiren și până la gravura  în lemn, lucrând pe un CNC. Iar… ca un bonus, îi place să conducă ATV-ul.

„Vreau să trec prin cât mai multe experiențe diferite. Să mă bucur, practic, de cât mai multe lucruri, să vizitez multe locuri. Îmi plac senzațiile tari.”. 

„Mi-am găsit pasiunea în clasa a VII-a. În timp ce zburam, ca pasager atunci, mă gândeam cum e să fii pilot.”. 

Așa și-a început povestea Cipri, năsăudeanul de 17 ani. Până în prezent, el a obținut două licențe: cea de ULM (avion ultraușor) pe care a făcut-o la Cluj și e valabilă peste tot în Europa – destinată avioanelor mici – și cea de PPL (Private Pilot License), care e pentru orice tip de avion cu un singur motor fără turbină și e valabilă în toată lumea.

„După ce am aterizat, am vorbit cu piloții și i-am întrebat în legătură cu acest job. Din partea unuia din Belgia, am fost pus în contact cu un pilot de la Wizzair din Cluj. Am discutat cu el și mi-a recomandat să mă înscriu la cursurile de planor, gratuite dacă aveai între 16 și 23 de ani. Așadar, m-am înscris la ULM, unde am învățat să pilotez avioane mici de maximum două persoane și până la 500 de kg. ”. 

Având o legătură strânsă cu tatăl său, Cipri susține că acesta „m-a încurajat foarte mult și m-a ajutat să merg pe calea asta”. Înainte voiam să devin informatician. Acum, nici nu reprezintă o a doua opțiune. Dacă nu aș fi pilot, cred că mi-aș deschide o afacere. Nu aș rezista să fiu informatician. Sunt o persoană foarte activă.

Când vine vorba de aviație, primele două întrebări sunt mereu: „Cum e acolo sus?” și „Nu îți e frică?”. Păi, conform spuselor lui, e frumos, și nu mi-e frică.

Având în vedere riscurile pe care le presupune aviația, Cipri a trecut și prin momente limită în Ungaria, vara asta.

„Consider că aviația se leagă doar de cei extrem de pasionați. De aceea, este necesar un set de abilități. Cum ar fi, de exemplu, calitatea de a-ți păstra calmul în situații critice. E un stres destul de mare când zbori, pentru că trebuie să monitorizezi o grămadă de instrumente. Trebuie să fii atent afară, pe radio, viteză, altitudine… O grămadă de lucruri. Deci, să fii apt psihic.”. 

„Revenind, în Ungaria, vara lui 2019. Erau foarte mari turbulențe, și fiind singur în avion, am stricat puțin la aterizare roata din față, dar nu a fost nimic foarte grav. Tot în Ungaria, la Szeged, în jurul pistei erau cam 30 de baloane cu aer cald. Am încercat să le ocolesc undeva cam la 10-15 minute. Până la urmă, am primit avertisment să părăsesc zona și să aștept.”. 

Acesta a întâlnit o multitudine de oameni noi și interesanți datorită acestui hobby, în special în Ungaria – indieni, turci, marocani, englezi, austrieci, români. Datorită acestor oameni, simte că este profund conectat de ceea ce face și că mereu va fi așa.

Întrebat dacă ar putea să se detașeze de ceea ce face, Cipri spune că „da, însă ar fi greu. E o senzație foarte faină. Să te poți mișca pe trei dimensiuni, să simți cum ți se ridică stomacul. La început e neplăcută, dar după o vreme, devine ca un drog.”. 

În România, o mică parte a tinerilor iau aviația ca pe o posibilă profesie. Şi mai puțini sunt cei care „zboară pentru distracție”. Însă la Cluj, Ciprian a întâlnit studenți extrem de prietenoși, cu care „m-am înțeles bine”. Tot acolo a descoperit modele. „Nu cred că pot să numesc o singură persoană, dar pe toți instructorii alături de care am zburat îi văd ca pe niște modele. Au foarte multă experiență iar tu, ca practicant, ai multe de învățat de la ei.”.

Cu toții știm de zborurile comerciale, numite și instrumentale, care coexistă cu cel la vedere, practicat de Cipri.

„Înainte de fiecare zbor la vedere, trebuie să analizezi vremea din zonă și te bazezi pe o hartă VFR de unde încerci să identifici repere pe pământ.”. 

Deși ni se spune des că noi, tinerii, „zburăm cu capul prin nori”, ei bine, la propriu vorbind, Cipri ne spune că „normal, nu ai voie să zbori printre nori pentru că, evident, nu vezi nimic și poate apărea gheața în motor, fenomen numit givrare.”.

„După ce ai făcut planul de zbor, întotdeauna trebuie să verifici aeronava. Fiecare avion are în manualul de utilizare un check list cu tot ceea ce trebuie verificat, cum ar fi tubul Pitot, trenul de aterizare, aripile și suprafețele de control.”. 

Ne-a demonstrat că este o fire activă și, întrebat dacă pasiunea lui la momentul actual este ceea ce vrea să facă pe viitor, Cipri ne-a confirmat că „da, asta vreau să fac pe viitor.”.

povestea unui pilot

Elicopter, avion sau… rachetă? Toate sună tentant, „în schimb, zic nu rachetelor, pentru că ocupă mult timp și ar cam trebui să îți dedici viața în totalitate, iar eu nu doresc să fac asta, vreau să am (și) timp liber pe lângă meserie.”. 

De ce pilot de linie?

„Pentru că vezi o grămadă de locuri noi, călătorești (evident) foarte mult și ai și timp liber.”. 

Noi credem că fiecare zbor al lui Cipri rămâne o amintire plină de adrenalină, iar una memorabilă ar fi (din nou) una din Ungaria „la primul meu zbor în raid, adică între două localități sau aeroporturi. Întorcându-mă singur spre Szeged, am dat de o ceață densă la un kilometru de oraș și nu vedeam aproape nimic.”. După 20 de minute de adrenalină în adevăratul sens al cuvântului și folosind GPS-ul telefonului, a ajuns în siguranță.

Hmm, GPS?

„În mod normal, nu ai voie să utilizăm telefonul în timpul zborului, mai ales în timpul școlii pentru că trebuie să înveți să navighezi după metodele clasice. GPS-ul de pe telefon e numai pentru situații cum a fost cea din Ungaria.”. 

Știm că senzațiile tari trebuie împărtășite (și) cu alții dar, în cazul zborurilor, „întâmplările de genul au loc când ești singur, când zbori cu un instructor lângă tine nu-s așa amuzante.”.

Pentru Cipri, acel „prima dată” s-a dovedit a fi love at first flight”, amintindu-și mereu cât de entuziasmat s-a simțit zburând cu un avion mic care „îți dă o senzație complet diferită față de aceea pe care o simți când zbori cu o aeronavă mare, turbulențele le simți mai profund.”.

povestea unui pilot

Totuși, pe lângă senzațiile tari pe care ți le oferă zborul, acesta vine la pachet și cu consecințe, precum taxele, deoarece „e prea complicat să treci granițele, deși am zburat și în Ungaria iar dacă vrei să zbori într-o țară străină, e musai să aterizezi într-un aeroport internațional iar asta… costă foarte mult.”.

Despre școală, Ciprian punctează foarte clar faptul că „ia foarte mult din potențialul fiecărui copil de a-și urma visurile. Mulți pot face progrese mari în perioada școlii, dar majoritatea își alocă timpul învățării, notelor bune, să treacă clasa și un examen irelevant. Nu au timp să se concentreze pe ceea ce le place.”. 

Chit că viitorul sistemului nostru educațional nu sună prea bine, Cipri spune că s-ar dedica școlii dacă ar studia materiile pe care le-a făcut la Cluj:

„Mi se pare că nu sunt suficienți tineri care vor să facă chestia asta, ca să fie introduse materiile în școli, nici măcar ca opționale. Sunt foarte specifice, nu sunt ca matematica și fizica, de exemplu. Unora nici nu le trece prin cap să devină piloți. La nivel mondial, industria aviației are mare nevoie de piloți, și atunci ar ajuta foarte mult să fie încurajată meseria asta. Principala barieră în a nu se introduce ceva asemănător în școli ar fi cantitatea de informații și programul foarte intens. Spre exemplu, dacă vrei să ajungi pilot de linie, pregătirea îți ia undeva la 2 ani, cu teorie și practică ce alternează.”. 

povestea unui pilot

Dacă vrei să vezi POV-ul (point of view) complet al lui Cipri despre învățământul românesc, îl găsești chiar sub nasul tău  https://www.pov21.ro/2019/11/13/educatia-in-romania-o-relicva-distrugatoare-de-tineri/

Cât despre noi, am fi continuat discuția despre viața, pasiunile și filosofia în funcție de care se ghidează Cipri, un adolescent fascinant. Dar vorba accea: „ce-i prea mult, nu-i sănătos”. 🙂


Autori:
Diana Fiscutean
Florina Dan

Florina Dan, 16 ani, elevă, uneori cufundată în realitatea prezentă. Îi place arta, scrie de când (nu) se știe și se plimbă cu teatrul de mână, încercând să se (re)găsească.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi