1 DECEMBRIE sau cum să fii pseudopatriot

"în De citit/Gândurile POV21" "de POV21"

DISCLAIMER: Aceasta este doar părerea mea personală și dacă nu ești de acord, te rog să lași un comentariu mai jos. Nu ești mai român dacă dai cu hate.

 

1 decembrie este o dată cu multe semnificații: prima zi de iarnă, data în care împăratul Hirohito al Japoniei și-a dat pentru ultima dată acordul pentru a declara război Statelor Unite ale Americii în 1949 (Al doilea război mondial). Cum am zis, 1 decembrie are multe semnificații, dar pentru români este un apogeu: pe 1 decembrie 1918 se formează România Mare sau România Dodoloață prin alipirea Transilvaniei, Bucovinei și Basarabiei.

 

Ce este un pseudopatriot?

Cu siguranță, cunoașteți genul ăla de om care înjură România în fiecare zi a anului, dar pe 1 decembrie plânge, că deh, e ziua patriei sale. No, acesta-i un pseudopatriot.

 

Ce am cu ei?

Nimic personal, doar că îmi provoacă repulsie când mă cheamă mama să mă uit la marșul de Ziua Națională. De ce?

De ce m-aș uita la ceva de fațadă?

România fierbe în toate sectoarele ei, este ca o oală sub presiune și noi ne prefacem că totul este ok. Vin toate oficialitățile de la conducere și dau mâna cu mulțimea după ce au fost injurate și huiduite de protestatari sau după alegeri.

Un pseudopatriot e omul ăla care stă cu ochii ațintiți la paradă ca a doua zi să scuipe țara și steagul.

 

De ce 1 decembrie a devenit ziua lor?

Ce sărbătorim, de fapt, de 1 decembrie? De ce sărbătorim? Că nu mai putem să fim uniți cum eram în urmă cu 101 de ani? Că nu mai avem liderii politici (nu erau așa buni nici atunci, stați liniștiți, nu laud politica de atunci) care să lupte, totuși, pentru un scop comun cu populația lor? Că nu mai avem tăria de caracter să ieșim de sub dominații și să ne luăm soarta în mâini? Asta sărbătorim? 

De ce mergem să vedem parada? Oamenii ăia, în caz de război, la gradul de instruire pe care îl au, ne pot proteja? Și ce să mai protejeze? Că de 1 decembrie, ne bucurăm că ne apropiem de Crăciun și ne vin oamenii iubiți acasă din străinătate. Că de 1 decembrie, părinții speră să își vadă copiii cu nepoții lângă brad. Că de 1 decembrie, ne bucurăm când vedem că prețul cărnii încă nu s-a scumpit. Că de 1 decembrie, cei mai mulți dintre noi ne bucurăm că am mai trecut un an la limită.

 

Alba și doar un spectacol

Am fost la Alba de 1 decembrie. O ceată de oameni, fără pic de maniere, se împingeau, se înjurau, se călcau în și pe picioare. Nu a fost nimic deosebit. Din contră, cu cât se făcea mai întuneric, cu atât îmi era mai frică.

Vă dați seama, românul bea și de fericire, și de necaz așa că majoritatea stimabililor domni mergeau pe 7 cărări.

Mai aruncau pe ici pe colo „Româncă faină ce ești” sau „Ardelencele astea, fir-ar ele a dracu cât de frumoase sunt” și își continuau drumul. Ce mi s-a părut amuzant era că acel preparat de origine maghiară, kurtosul, era vândut într-o veselie.

A fost un peisaj dezolant.

După ce lăcrimaseră la paradă, aruncaseră toate gunoaiele lor pe jos, deși erau montate coșuri pentru acest scop, aproape la fiecare pas. Își goleau băuturile rămase pe zidurile și pereții monumentelor, împroșcându-le.

 

Mi-am văzut colegi care plângeau, care cântau „Ardealul“ și imnul țării cu mâna pe inimă, care se jurau că nu există țară mai frumoasă decât România. A doua zi la școală, afirmau sus și tare că vor să plece din România să nu o mai vadă vreodată, că o urăsc.

 

Asta înseamnă să fii patriot?

Să faci mare caz că e 1 decembrie ca apoi să te asiguri că îți denigrezi țara? Dar cum zicea Celentano din Las Fierbinți în scrisoarea sa,

Asta e, ăștia suntem. 

Oamenii mor de foame. Natalitatea scade. Cei mai mulți sunt prin Spania. Avem grijă de bătrânii Europei când ai noștri mor in mizerie și se roagă la o lumânare ce abia mai arde să își vadă copiii pentru ultima dată. Se ridică un spital pe donații, căci banii țării sunt prin băncile Elveției, la cald, până le ies stăpânii de prin închisori. O aplaudăm pe Simona Halep când câștigă și „Vai, e românca noastră”, dar o înjurăm și o huiduim când pierde.

Ne plângem 5 ani că nu avem conducători și când vine votul stăm în casă că nu ne place de niciun candidat.

Acuzăm tinerii că nu gândesc liber, că nu își asumă, dar dacă își motivează punctul de vedere, e nerespectare și au nota scăzută la purtare. Cumpărăm mâncare cu nemiluita de Crăciun și de creștini buni ce suntem, o aruncăm după sărbători în loc să o donăm.

Dar asta e, ce să facem? Românul a știut mereu să facă un lucru: să privească și să spună „Vrem ca afară”, și când cineva a încercat să schimbe ceva, a dat cu pietre.

Săraca noastră Românie…. că e noastră…

 


Autor: Miruna A. Sabău 

Elevă a Liceului Teoretic „Ion Constantin Brătianu” din Hațeg iubește literatura. Cu dorința de a scrie cât mai mult, s-a alăturat echipei POV21 pe data de 30 aprilie 2019. Este îndrăgostită de sentimente, natură și umanitate, fire analitică și realistă continuă să scrie despre ceea ce vede în jur.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Prefă-mă

Prefă-mă, Doamne, în viu grai, Să pot să-i spun cum l-am iubit,
Derulează înapoi