Pentru tine

"în Citește-mă!/De citit" "de POV21"

 

În acea zi de vară

în care dormea și Mama Natură întoarsă cu spatele la lume, din pură coincidență te-am găsit pe tine. Un băiat între alte miliarde de suflete cu aceeași constituție carnală. O pereche de ochi maronii cum au alte sute de mii de persoane. Un corp subțire ca o frunză degenerată de schimbările climatice ce o biciuiesc, de ți-e teamă să nu-l rănești. Același palton, care mai e purtat și de alte sute de persoane, dar încălzește un alt suflet. Un suflet din boabe de cafea, care îți dă puterea și nevoia nebunească de a sta treaz în fiecare noapte și să-l întorci în toate părțile.

,,Nebunia omenească e că el se crede atotcunoscător, când de fapt nu știe nici măcar cât poate iubi. Suntem o adunătură de contradicții, neliniști și lacrimi.”. 

Ai venit cu cea mai mortală armă la adresa sufletului meu, iubirea. M-ai luat de jos, m-ai curățat de praf și mi-ai îmbibat ființa cu parfumul tău. Am încercat să fug, să neg, să încerc să nu bag de seamă modul în care te strecurai în cele mai adânci secrete ale existenței mele, dar am căzut. Am căzut pradă ca un războinic pe câmpul de luptă, mai apoi devenind sclavul marelui rege.

Și nu regret!

Am cultivat iubirea pentru tine ca pe cea mai gingașă floare din pervazul geamului. Am udat-o, i-am citit, am cântat și am dansat cu ea. Am dansat dansul dragostei noastre! Și doamne, ce coliziune când atomii noștri au ajuns unul lângă altul. Nici centralele nucleare nu au avut așa impact cum are iubirea noastră.
Atunci, nici frica nu mai avea o valoare simbolică atât de mare, ca înainte de venirea lui. A dezumanizat singurătatea din mine și a vrăjit oglinzile oculare să reflecte Aurora Boreală. A creat din haosul meu o unitate, construind o lume din praful de cenușă al orașului meu sufletesc special pentru iubirea noastră. A recreat puzzle-ul suferințelor mele o capodoperă de artă pentru pereții bibliotecii noastre, să o admire zi de zi.

 „Când te aștepți mai puțin, când ai renunțat, când te crezi pierdut, apare ea. Pregătește-te să îți metamorfozeze întreaga ființă. Să intri în ea o persoană și să te trezești alta.”. 

Ne-am uitat unul la altul și în acel moment ne-am lepădat de condițiile noastre de muritori, și ne-am așezat pe scaunele din jurul mesei divine. Ne-am sărutat și am simțit, pentru prima dată în viețile noastre cum e să fii viu. Ne-am uitat la cer și am strigat împreună „Ce mai sentiment!” și atunci am știut că suntem făcuți unul pentru altul.

Cu el, totul e posibil.

Chiar și imposibilul pare că și-a făcut un culcuș mai sub umbra bradului din grădină și nu în oalele din bucătărie. Toate limitele impuse de societate, părinți sau educație dispar când mâna lui îmi cuprinde șoldurile. Există doar lumina sfântă a soarelui și corpurile noastre ce dansează un vals haotic prin oceanul alb al patului.

 „În infinitul dorințelor și viselor este precis unul singur: iubirea.”.

                       Pentru tine… 

Autor: Antonia Alexandra Szabo

Treaba mea este să vindec suflete prin ceea ce scriu, restul sunt doar praf de nori pe aripi de fluture.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

alt delir

Alt delir

  Stă pitit, m-așteaptă, de o viață, peste tot, și-mi urmărește atent
cuvântul

Cuvântul

În urna adâncă a vieții Primordial a fost cuvântul. Maestrul sfințirii de

Teamă de frumos

  Sunt soare, apă, natură. Îndrăznești să mă frângi, să-mi iei razele,
Blocaj Mental

Blocaj Mental

  Construiesc pe-un filon de ură, Un nou asentiment în lume. Caut
Derulează înapoi