început

Un alt fel de început

"în Texte/Poezie și literatură" by

Ce mai faci? Mai știi cum a început totul?

Câte guri rele și câte din cele bune șoptesc să nu mai fii cine ești cu adevărat. Ai momente în care vrei să renunți la tot și tu, și îți cunosc sentimentul!

Pe buzele lor văd și crini și mărăcini… Mă las totuși precum o petală roșie în vântul de toamnă al culorilor cărămizii. În inima mea este un iad continuu, am învățat să mă iubesc și să îmi depășesc limitele. Și după această aventură, e al naibii de bine!

Mi se flutură rochiile de sentimente, sunt o rază pe care majoritatea își doresc să o îmbrățișeze.

Și da, am fost și izgonită, excentrică, exuberantă, nemiloasă, dar cu sufletul împăcat și lipsită de frustrări.

Lumea această trăiește în nepăsare, o capcană, dar uită ce înseamnă a simți. Uită să se bucure de un nou început. Am uitat cu toții satisfacția de a trăi momente de dragoste primordială, să știi să te oferi când e momentul…

Și eu sunt durerea și totuși misterul din mintea oricui. Rea și iubitoare. Poate și o pacoste!

Să nu mă urășți, tu, băiete, pentru ceea ce puteam fi. Lasă-ți mintea atât de liberă și privește sincer cum iubirea ne suspină. Nu îmi judeca lipsa prejudecăților și vioiciunea din ochi…

A fi atractivă nu este deloc ușor. Trebuie să știi să dansezi cu frumusețea propriul tău ego; bine, și să ai o doză de nepăsare.

Orgoliile sunt mortale pe lângă bărbații sinceri. Nu mă urăsc așa infernal, mă iubesc cu toată forța, evită să împartă nesiguranță și ocolesc minciuna. Așa sunt ei, privind lucrurile din altă perspectivă.

Am înțeles liniștea de a fi femeie și important este că nimeni nu ar reuși să mă îmblânzească de acum. Trăiesc de-asemenea la superlativ!

Oamenilor care refuză să trăiască, doar dă-le o șansă. Bine? Iar tu, fată dragă, dă-ți voie să înfloreșți, căci vorbele și sentimentele se vând ușor la cel mai apropiat colț. Frumusețea fără iubire este seacă, natura fără iubire este goală. Fii tu esența care umple golul acestei lumi.

Ai înțeles vreodată ce se întâmplă în iubire? Poate trăi o femeie doar cu atingeri? Poate nebunia este mai mare decât ai fi crezut!

Mult timp am crezut că sunt o boală pentru ei, o parte a sufletului lor care are puterea de a-i distruge. Și? Avem puterea de a alege.

Dar tu, băiete, mai știi cum e să fii fericit? Atunci nu te adânci în ceva ce știi că nu va funcționa. Cască ochii și joacă alte cărți. Deschide-ți aripile spre cea care îți merită osteneala.

Și pe mine…

Gândurile pe care le port mă salvează, dar sunt și neiertătoare. Da, așa mi-am numit instinctele! Salvarea mea… Am lăsat-o pe ea să mă definească cu totul.

Nu te-ai săturat de priviri murdare și înșelăciune? Minte-te! Altfel nu poți trăi. Fără încredere, eu nu aș avea niciun rost, emoțiile mi-ar nimici viața și odată cu ea și acei oameni pe care i-aș fi hopnotizat cu zâmbetul meu.

În cele mai mărunte lucruri, acolo există cu adevărat ceea ce noi numim speranță. Aș spune că sunt prietenoasă. Sunt vocea ta feminină cu care te poți odihni în sfârșit.

Reprezint acel dram de libertate într-un ocean de primejdii. De-aia alții mă cataloghează ca îngâmfată și enervantă. A crede că aroganța și introvertirea sunt sinonime, este o confuzie gravă.

De unde își iau oamenii dragostea? Din amintiri, da, din pelicula lor pierdută!

Mi-a fost frică să nu mă îndrăgostesc de gândurile pentru el. Odată ce se terminau, schimbam muza.

Fredonez și, recunosc, sunt vicleană!

Mi-e imposibil să nu pășesc, dragule, spre fiecare imagine cu noi. Îmi legi iluziile strâns de ceea ce nu credeam că poate fi vreodată ancorat.

Nici nu ai idee cât de nenorocită sunt la astfel de lucruri. Primejdios, așa-i?

Să-ți îmbulzeșți toate acele gânduri într-un perete infinit, să nu poți vedea realitatea de acest nor întunecat. Dar să treacă furtuna numai!


Isabel

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Anomalia peisajului

Anomalia peisajului

Trezește-mă din existența putredă și înfrumusețează-mă cu a ta orbire a cristalului atrăgător....
Derulează înapoi