Nu mai obligați oamenii să fie fericiți când ei nu simt asta!

Băi șmecherașilor, nu mai obligați oamenii să fie fericiți când nu simt asta, doar pentru că vă simțiți deranjați de prezența lor!

Nimic nu mă deranjează mai tare decât lipsa de respect, mai ales față de cei care au nevoie de ajutor. Când aud câte o javră socială impunându-i cuiva cum să se simtă pentru că, vezi doamne, îi strică Feng-Shui-ul, îmi fierbe sângele în vene.

Toți au probleme, iar acestea sunt la fel de variate, precum sunt oamenii. Uneori, persoanele se întristează profund din cauza unor întâmplări neplăcute în societate, în familie sau, poate că au complexe care îi macină în interior extrem de mult.

Dacă nu se eliberează în fața cuiva de ceea ce îi macină, toxicitatea se acumulează.

În timp și printr-un proces amplu pe care o să îl scurtez într-un mod barbar, apare depresia – un termen folosit mult prea libertin.

Putem discuta despre o formă de tristețe profundă, care se remarcă prin lipsa de motivație de a învăța sau care generează dificultăți în efectuarea unor activități banale, de zi cu zi. Formele severe duc chiar la ceea ce numim space-out, cel mai adesea cuplându-se cu diferite grade de anxietate și împedicând persoana în cauză de a se bucura de orice din ceea ce face.

Esențial de menționat este faptul că depresia clinică este o boală în toată regula, cauzată de un complex de factori.

Aceștia includ și un imbalans chimic în creier ce se propagă pe termen lung, pe lângă restul aspectelor de ordin social și psihologic.

Din cauza pierderii unei persoane dragi, eșuarea într-o activitate de care depinde un aspect esențial al vieții, neputința de a depăși o anumită condiție sau multe alte nenorociri și situații de discomfort emoțional care pot apărea din senin în viața unei persoane, ocazional, un om va alege să se închidă în sine, să nu-și manifeste în exterior tristețea, supărarea sau furia.

Dar hei, nici măcar nu e musai chiar să suferi de depresie! Poți avea doar o zi mai dificilă.

Asta nu te face să meriți mai puțină compasiune sau grijă din partea celor din jur… Dimpotrivă, ar trebui să aibă prietenii tăi sau familia ta grijă să te înveselească.

Din păcate, lumea este din ce în ce mai puțin receptivă la astfel de trăiri.

Nu mai vedem nimic în afară de propria suferință. Ba, chiar mai grav, oamenii tot mai adesea neagă sau invalidează dificultățile altora. Cu atât mai mult față de cei care cedează mai repede decât noi în fața unor presiuni similare.

Alegem să ne punem măști cu zâmbete pictate forțat sau încrestate cu același briceag cu care ne tăiem venele.

Însă tristețea, durerea și, mai grav, îndoiala, își croiesc foarte repede loc prin acestea. Uneori… duc, din păcate, chiar la suicid. Acesta a fost cazul extrem de multor artiști, dintre care unul era printre preferații mei.

Păcat că nu suntem pregătiți să discutăm și despre motivele pentru care facem viața artiștilor un iad pe Pământ…

Pe de altă parte, unii nu-și ascund suferința…

Însă nu sunt convins că o fac din nepăsare față de opinia altora. Mă tem că o fac din frică. Frica de a se sinucide fără ca măcar să încerce să se salveze. Și mai grav, frica de a fi acuzați de ceea ce, în mod incorect, sunt acuzate toate persoanele ce recurg la suicid – lașitatea.

Mulți alții ajung să apeleze la vicii. Datorită naturii adictive a substanțelor pe care noi le considerăm „creatoare de vicii”, ele creează o formă de reflex Pavlovian. Totul derivă din faptul că îi spun creierului să producă niște hormoni. Astfel oamenii atribuie subconștient minimul de bucurie cu viciul respectiv – fapt ce stă la baza multor industrii.

Concluzia rămâne aceeași, din păcate – nu mai obligați oamenii să fie fericiți când nu simt asta!

E mult, mult mai rău și mai dăunător decât dacă v-ați abține de la a fi niște scursuri umane, auto-îndreptățite, care cred că doar ei trăiesc pe lume. Oamenii pe care îi atacați cu pretențiile” voastre ajung foarte rapid să considere că nu mai merită nimic – lucru extrem de dăunător.

Empatia a fost, este și va fi mereu cheia. Totul se bazează pe puterea noastră de a fi alături de cei care nu se descurcă singuri.

De asemenea, cel mai bun lucru pe care putem să îl facem atunci când cunoaștem o persoană pe care o suspectăm ca suferind de depresie este să insistăm, în mod discret și fără să îi dăm persoanei respective sentimentul de greutate sau că ar fi bolnav mintal, să consulte un psiholog sau un medic specializat în domeniu, până când nu va fi prea târziu. Terapia salvează vieți.

 

Cornea Cătălin
Cornea Cătălin
Absolvent al Colegiului Național Liviu Rebreanu - Chitarist - Pianist - Producător muzical - Robotician - Student la Mecatronică și Robotică în cadrul Univerității Tehnice Cluj Napoca - Pasionat de psihologie - Convins că psihicul uman este doar suma unor ecuații predefinite - Face parte din echipa POV21 din Aprilie 2017 și dorește să schimbe lumea prin puterea exemplului, a bunătății și a muncii susținute - Consideră că toți oamenii merită șanse egale, dar că nu toți sunt cu adevărat egali

Similar Articles

Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Cele mai populare