Andrei Ciobanu

Andrei Ciobanu – despre sit down comedy-ul ieşean

"în Interviuri" by
Timp de citit: 5 minute

Când teatrul şi un deosebit simţ al umorului se întâlnesc, noi concepte ale comediei se nasc. Astfel, a luat naştere la Iaşi acum câţiva ani sit down comedy. Cel care a venit cu ideea este Andrei Ciobanu, un actor şi, uneori, comediant din Iaşi, care atunci când urcă pe scenă îţi smulge un zâmbet că vrei, că nu vrei. Am avut norocul ca Andrei să-mi răspundă la câteva întrebări care l-au descusut pe cât posibil:

Poți spune că în orice grup de persoane în care activai, tu erai mereu „tipul amuzant”?

Andrei Ciobanu: În principiu, da. Eram unul dintre ei. Cel mai probabil, nu am fost eu singurul. Adevărul e că mereu la petreceri sau la întâlniri sunt mereu 1-2 oameni care sunt „buricul petrecerii”. Dacă mă simțeam bine în acel grup, da, eram. Dacă nu, erau alții. Deci, conta foarte mult și de ambianța grupului. Dar, în general, eram, deoarece am avut mereu simțul umorului. Pot spune că m-am născut cu simțul umorului.

Ești privit drept un om neserios datorită reputației tale de comediant?

Andrei Ciobanu: Nu, niciodată. Eu nu sunt comediant, sunt actor. Eu sunt actor, dar fac foarte multă comedie: piese de teatru comice,  sunt și regizor, lucrez şi cu studenți la Casa de CulturăStudenților, la Teatrul Ludic, sunt și actor la Ateneu, fac și televiziune, fac uneori și sit down comedy. Dar niciodată nu am fost privit ca un neserios,din contră, oamenii se bucură, râd, dar niciodată nu mi s-a spus că ar vedea asta ca fiind neseriozitate.

Dacă se întâmplă ca înainte de show să ai o dispoziție proastă cum remediezi asta?

Andrei Ciobanu: Mi se întâmplă foarte des, și nu doar înainte de show, ci și înainte de piese de teatru. Se întâmplă să am câte o zi, pentru că noi de regulă mai și muncim altceva, și se întâmplă ca seara la spectacol să fim obosiți, să avem dureri. Am jucat și cu dureri de măsea și cu 42⁰ febră , și cu nas înfundat. În momentul în care bate gongul, în momentul în care urc pe scenă, adrenalina funcționează, concentrarea funcționează și îmi revin, urc pe scenă, iar acolo iau din vibe-ul publicului. E un schimb energetic foarte fain pe care nu îl poți înțelege decât în momentul în care urci pe scenă. În momentul în care sunt pe scenă uit de problemele de acasă, uit de dureri. Cred că adrenalina și emoțiile pozitive ale scenei mă fac să-mi depășesc starea proastă.

De ce sit down comedy și nu stand up comedy?

Andrei Ciobanu: Sit down comedy, deoarece, în primul rând, e un concept, în afară de faptul că am spus eu ca și glumă că stăm jos și râdem, nu ne ridicăm în picioare și râdem. Am început în Iași acum câțiva ani, destul de multișori. Show-ul ăsta a plecat de la un proprietar de cafenea care ne-a rugat să-i facem un show de stand up. Și am zis: „Ok, dacă vrei musai, o să scriem câteva glume pe care o sa le dezvoltăm în timp. Dar o să se cheme altfel”.

În primul rând, diferența mare e că nu folosesc expresii licențioase, nu folosesc vulgarități absolut deloc și oamenii m-au întrebat dacă se poate râde și fără să vorbim urât, pentru că, în general, la stand up se cam vorbește urât, nu știu de ce, habar n-am, e așa o concepție. Dar show-ul meu nu conține absolut deloc expresii licențioase. Mi-am dorit să fac lucruri curate și să arăt că oamenii pot să râdă și fără să vorbim vulgarități.

De cât timp ești tu actor și unde ai mai jucat?

Andrei Ciobanu: Nu știu de cât timp sunt eu actor, de vreo 14 ani. Nu mai știu, habar n-am. Am jucat în foarte multe locuri. Am fost actor la Bârlad 3 ani. După asta m-am întors în Iași și am început să mă ocup de proiecte de cafenea. Era o perioadă în care „Teatrul de cafenea” funcționa foarte bine și erau pline cafenelele, acum, din păcate, în Iași cel puțin nu mai funcționează . Acum sunt la Ateneu, regizor la CCS (Casa de Cultură a Studenților). Sunt vreo 14 ani de când fac asta. Am și piese pentru copii. Cred că am sute de spectacole și de acum. Și, slavă Domnlui, lucrurile funcționează.

De unde pasiunea pentru actorie?

Andrei Ciobanu: Asta e o întrebare pentru care mi-ar trebui toată seara să răspund la ea. Eram la liceu, la liceul de informatică. Mie îmi plăcea foarte mult zona asta de teatru și de artă, îmi plăcea pur și simplu, dar nu mă gândeam că o să fiu vreodată actor. Am lucrat cu o actriță de la Teatrul Evreiesc, care acum e Teatrul Național din Iași, în liceu, cum se făceau piese de teatru în liceu. După care am câștigat niște premii. Am fost în tabere de creație. Și m-am trezit în clasa a XI-a că vreau să fac teatru. Contra părinților am dat la teatru, și de acolo am ajuns actor brusc. Dar nu-mi pare rău, important în viață e să facem ce ne place.

Care e piesa ta de suflet?

Andrei Ciobanu: E greu să alegi, că noi, actorii, avem chestia asta că piesa noastră e ca un copil. Atât timp cât fac și regie e clar că piesele pe care le-am regizat sunt mai aproape de sufletul meu decât cele în care joc pentru că e evident să fie așa. Piesa care mi-a plăcut cel mai mult este piesa „Un tramvai numit Dorință de Tennessee Williams pentru care am făcut o regie acum 3 ani la Ateneu. Iar ca text cred că mi-ar plăcea să joc sau să regizez la un moment dat ceva din Shakespeare, cred că „Neguțătorul din Veneția” sau „Romeo și Julieta”.

De obicei, când ai un show îți faci un text dinainte sau mergi pe credinţa: ce se întâmplă, se întâmplă?

Andrei Ciobanu: Cea mai bună improvizație e improvizația lucrată. Da, am o schemă, evident. Nu pot chiar să merg așa. Dar, în funcție de public și de energia oamenilor, show-ul meu poate varia. Eu știu când încep, nu știu când termin. Am avut show de sit down chiar și de 2 ore, și de jumătate de oră. În funcție de cum interacționează oamenii cu mine. Eu iubesc publicul, nu mi-e frică de public și atunci în funcție de ei comunicăm, vorbim și mă ia valul, cum se spune, și stăm până la final. Dacă oamenii au timp, stăm și două ore. Și apropo, încă ceva legat de sit down, eu nu știu oameni la stand up care să reziste mai mult de o oră jumătate pe scenă.


Autori:

Ionela Jarda

Ana-Maria Retegan

Elevă la Colegiul Național „Andrei Mureșanu”, în clasa a XI a, profil filologie. Îmi împart iubirea între animale, muzică rock și cărți, considerând că viața mea este un maraton de citit. Mi-am dat seama că am mult prea mult timp înainte pentru a nu da curs și acestei provocări, pe numele ei POV21.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

Derulează înapoi