unde ești când n-am rămas deloc?
pe sub care ziduri?
pe sub care viață?
pe după care garduri înalte și verzi
ești?
cuprinde-mă ca o boală
cuprinde-mă ca un gând
înfrânge-mă
cutremură-mă
ascunde-mă
îngroapă-mă
iubește-mă
Freamăt boreal
„Îmi erai ritmul infinitului Și rima somnului veșniciei”
