Am ignorat bârfele

Am ignorat bârfele și acum o duc bine!

"în Citește-mă!/De citit/Gândurile POV21/Psihologie & Relații" "de POV21"

Toată lumea e bârfită. Chiar şi cei care încearcă din răsputeri să nu dea motive de discuții sunt bârfiţi. Culmea, chiar şi cei aparent invizibili sunt bârfiţi! De la o vreme, însă, am ignorat bârfele și acum o duc bine.

Hate-ul e peste tot şi nu avem cum să îl ignorăm, aşa că tot ce putem face e să ne lăsăm purtaţi de valul ăsta al societăţii. Iar dacă îmi vei spune că nu ai fost niciodată subiect de „taclale”, şansele sunt ca tu să fii cel mai bârfit

Mi-a păsat mult

Mi-a păsat încă de când am luat contact cu termenul de „bârfă”. Și acum îmi amintesc de prima dată când am auzit vorbe urâte despre mine, deși se întâmpla acum zece ani. Motivul? Le-am spus unor fete că mă grăbesc pentru că am programare la tuns. Concluzia lor? Sunt o fițoasă și o răsfățată că mă tund la coafor. 

Probabil că râdeți acum. Și eu râd când îmi amintesc povestea asta. Buba e că atunci nu prea râdeam. Aș fi plâns probabil, dar simțeam prea multe chestii noi ca să pot plânge. Îmi bătea inima în gât, fața îmi ardea, eram șocată și rușinată. 

Prietenele mele, cu care mă joc pe holurile școlii cred asta despre mine? Dacă e adevărat? Cum mai dau ochii cu ele dacă mă consideră așa?

Am avut probleme cu bullying-ul, dar tot mai dureros mi se părea să aud că sunt bârfită. Bullying-ul era pe față. Persoanele bârfitoare erau tocmai cele pe care le ajutam, cele care se „dădeau pe lângă mine”, ca mai apoi să mă „trădeze”. Da, așa consideram eu discuțiile astea: semn de trădare. Little drama queen! 

Totuși, mi-am revenit. Privind înapoi, pot spune că am fost victimă a bullying-ului, dar nu pot spune că am fost victimă a bârfelor. Bullying-ul e agresiune. Bullying-ul trage în urma lui consecințe grave. Bârfa e… bullshit. 

Momentul „trezirii”

Eram cu fetele la o cafea, la vreo opt ani de la evenimenul „declanșator”. Nu erau aceleaşi fete, dar nu asta e ideea. 

Vă întrebaţi ce făceam? Ce fac toate fetele când ies la o cafea: discută despre ocultism şi fenomene paranormale. Dar, până să ajungă la asta, bârfesc. Şi ghiciţi ce făcea Raluca, copil „afectat” de bârfe? Bârfea, normal! Nu e ca și cum nu o mai făcusem. 

Nu m-am întrebat niciodată dacă persoana aceea va fi afectată, şi nici nu aveam o părere rea despre respectiva. Doar bârfeam ca ultima nesimţită. Shame on me!

Şi atunci m-am întrebat „De ce îmi pasă atât?”. 

Toată lumea bârfește. Chiar dacă e ceva greșit, e, de asemenea, al naibii de recreativ. 

Eu bârfesc, tu bârfești, el/ea bârfește…

Oamenii bârfesc fără să aibă o părere concretă, așa că o bârfă mică nu e o problemă de talie mondială, așa cum o consideram eu. Nu e nici trădare, nici dovadă de dispreț major. Dacă e dus la extrem, spune lucruri despre caracterul celui care pornește discuțiile astea și nu despre persoana despre care se vorbește.

Un feedback e valoros. Încearcă să iei partea bună a unei bârfe.

Cum fiecare poveste are un sâmbure de adevăr, și dintr-o bârfă poți învăța ceva. Treci peste iritare, peste întrebările de genul „Cum au putut să îmi facă asta?” și analizează situația. Dacă nu înțelegi prea multe din cuvântul „fițos” sau „prost”, fă ca mine. Întreabă-l pe față ce părere are despre tine, sau ce ai putea să schimbi ca să fii o persoană mai faină. Nu e obligatoriu să respecți ce crede respectiva persoană, ideea e să ceri feedback-ul pe față. Poate chiar te faci cu un sfat bun și poți remedia ceva în comportamentul tău, în atitudintea ta.

Eu, ca și voi, am fost bârfită din varii motive. Din fiecare am avut de învățat câte ceva. Unele discuții m-au ajutat să schimb ceva la mine, astfel începând să mă simt eu mai bine cu persoana mea. Din alte zvonuri, am înțeles pur și simplu că unele persoane nu merită atenția mea și că sunt de evitat, că ele mă trag în jos. 

Depășind frustrările de genul acesta, am reușit să mă dezvolt!

Prefer să iau situațiile astea, care pot fi foarte jenante, ca pe un win-win. Ei iau o pauză de la cotidian analizându-mi mie viața, eu reușesc să înțeleg ceva din treaba asta. Chiar dacă nu e vreo lecție profundă de viață, a făcut parte din evoluția mea.

Am fost un copil ca ceilalți, care vedea roșu în fața ochilor când auzea că a fost bârfit, dar am ajuns „adultul” (dacă pot spune așa) care ia ce e constructiv din ceva ce e departe de a fi constructiv.

1 Comment

  1. Hey! Sunt o persoană care a fost, este și va fi bârfită. Tot ce cred eu despre acest subiect este că nu face nimic altceva decât să arate importanța bârfitului pentru bârfitor. Mi-a luat mult să o fac, dar până la urmă am ajuns să mă bucur că am o importanță deosebită pentru unii.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

alt delir

Alt delir

  Stă pitit, m-așteaptă, de o viață, peste tot, și-mi urmărește atent
cuvântul

Cuvântul

În urna adâncă a vieții Primordial a fost cuvântul. Maestrul sfințirii de

Teamă de frumos

  Sunt soare, apă, natură. Îndrăznești să mă frângi, să-mi iei razele,
Blocaj Mental

Blocaj Mental

  Construiesc pe-un filon de ură, Un nou asentiment în lume. Caut
Derulează înapoi