Dor la superlativ
Dor la superlativ

Nopțile de vară ale iubirii noastre își caută cerneala
Să rescrie pe respirațiile de hârtie bătăile inimii îmbătate
De concretizarea notelor muzicale ce acompaniau idila,
Fabricate de mahmureala dureroasă a sufletelor neiubite.
De dorul tău se-nchină și salciile peste ape clipocitoare
Umplând paharul nedefinit de regrete și amaruri,
Insuflând portativa dulcei ode fredonată de o privighetoare.
Mai trimite scrisori pentru a potoli ale mele arsenaluri
De fuziuni nucleare la nivel ocular datorate amintirii veșnic vii a buzelor tale.
Îmbuteliază îmbrățișări nevinovate în borcanul înghețat de porțelan
Să ne metamorfozăm iubirea în stil milenian.
De dorul tău renaște și corola, înfășurată în mătasea fluturelui
Oferind o a doua șansă în inocența artistului…
De dorul tău, iubitule… Câte vieți voi mai suspina?
De dorul tău…


Autor: Antonia Alexandra