Teodora Vlădianu

Teodora Vlădianu – câștigătoarea concursului de poezie „Tradem”

"în De POVeste" "de POV21"

Navigând ca blondele cu apă pe tastatură, am zărit o postare despre un concurs de poezie numit „Tradem” și o tipă super mișto pe nume Teodora Vlădianu – câștigătoarea premiului I.

Salut, Teodora! Spune-mi, te rog, cum ai ajuns să scrii poezii?

M-am apucat de poezie după ce m-am uitat la un serial, The Mentalist. Cumva personajul antagonic era un ucigaș în serie care recita foarte des poezia “Tyger” de la William Blake. De acolo a luat-o razna totul.

Cum ai ajuns să participi la Concursul Național de poezie „Tradem”?

Am participat și în anii trecuți la „Tradem”. Anul ăsta s-au aliniat cumva astrele și am luat premiul I. Profesorul meu de limba română, Gheorghe Cîrstian, ne anunță mereu despre concursuri. El coordonează și Casa de Poezie Light of Ink” și ne îndrumă pe calea asta.

Cum te-a ajutat această experiență?

Experiența asta și nu numai m-au făcut să am mult mai multă încredere în ceea ce scriu. Dacă în clasa a noua doar experimentam anumite stiluri și mă înscriam la concursuri doar ca să fie, anii următori de liceu m-au educat cumva. Faptul că am participat și anul ăsta la o groază de concursuri care mi-au oferit o groază de oportunități mă face fericită. Poate nu o arăt întotdeauna, dar e grozav. Scriu din ce în ce mai mult și din ce în ce mai bine, zic eu, mă încurajează nespus de mult fiecare participare la un concurs și eventuala premiere.

Îmi poți zice și două cuvinte despre volumul pe care l-ai scos după concurs?

Am fost plăcut surprinsă să aflu că premiul concursului „Martha Bibescu” a ajuns la mine. Într-o săptămână, jumătate viața mea a luat o grămadă de întorsături și am pierdut ceva nopți ca să-mi traduc în engleză toate textele din volum. Faptul că mi s-a oferit oportunitatea de a debuta e minunat. Clasa a 12-a e un fel de Hall of Fame pentru mine tocmai din pricina succesului ăsta.  „Un cerc de mare singurătate” e un fel de biblie a mea sau, mai degrabă, un manual de instrucțiuni pentru cine vrea să mă cunoască în profunzime.

Care sunt temele pe care preferi să le abordezi și de ce?

Niciodată nu mi-am impus niște teme pe care să le ating în poezia mea. Mereu am mers pe instinct și ce m-a inspirat la momentul respectiv. Cu toate astea, am realizat că de multe ori scriu despre problemele mele cu stima de sine, anxietatea, singurătatea și motive gen oglinda sau asfaltul. Motivul pentru care cred că ating temele astea e faptul că nu reușesc să îmi exprim sentimentele în fața altora. Încerc, prin textele mele, să-mi transmit emoțiile și grijile.

Ce sau cine te inspiră să scrii?

Mă inspiră orice. De la izolarea sufocantă de acasă (deși am inbox-ul plin), până la femeile din autobuz care ies de la muncă și miros a carne tocată și mărar. Cred că ideea asta cu muzele nu e întocmai principiul pe care funcționez eu dar, cu siguranță, anumite evenimente și imagini din spațiul intim sau urban îmi dau idei bune de scris.

Care e, în viziunea ta, relația dintre proză și poezie?

Legătura dintre proză și poezie e, așa cum văd eu situația, una destul de complexă. În ambele se transmit anumite idei și sentimente, doar că folosind alt șablon. Poezia folosește mai multe figuri de stil, metafore etc., în timp ce proza caracterizează personaje și descrie situații mai pe larg ca să transmită orice vrea autorul.

Care sunt trăsăturile unui poet de succes în România?

Nu cred că sunt persoana potrivită să descrie poetul de succes din România”, fiindcă nu sunt așa ceva și nu cunosc (personal) persoane de genul ăsta. Bineînțeles, la fel ca în orice artă, un poet de succes trebuie să ajungă la publicul țintă într-un mod sau altul: să fie relatable, să reușească să surprindă niște situații basic cu niște cuvinte simple, dar care să transmită o mie de idei și să atragă atenția.

De ce crezi că România are succes constant în concursurile internaționale de poezie?

Fiind o țară care nu e nici extrem de bogată, dar nici săracă, simt că poezia românească are succes din cauză că ne surprindem condiția și, eventual, încercăm să ieșim din limitele pe care ni le impun regulile. Suntem unici din cauza ideilor care par scoase din povești, din alte țări și de pe alte continente. Faptul că atingem atâtea teme și motive care nu ne descriu neapărat e de respectat.

Ce părere ai de poezia contemporană?

Poezia contemporană e cea mai tare chestie care mi s-a întâmplat în ultimii patru ani. Mi-a deschis ochii și m-a schimbat. Mă bucur că nu sunt supusă scrierii cu rimă și alte chestii de genul, pentru că nu aș reuși. Nu am acel geniu și nici nu îmi prea place. Cred că poezia contemporană ar trebui să fie judecată altfel și, eventual, chiar introdusă în subiecte cel puțin la BAC. Sunt mai fresh și cu un limbaj mai accesibil tuturor și nu restrâng pe nimeni.

Cum te afectează fenomenul „poeților online” – considerată de mulți ca fiind pseudo-literatură?

Nu mă afectează deloc. Fiecare are dreptul la propria opinie, iar unii nu apreciază publicarea de texte online ca atare. Poate o fi un mod irelevant de a ieși în evidență, dar e genial că tehnologia ne permite să ne publicăm într-un mediu așa de cuprinzător. Să creadă cine vrea ce dorește, dar poeții online nu scriu „pseudo-literatură” cu siguranță.

Crezi că poezia ar trebui, metaforic vorbind, etichetată și pusă în categorii definite de curentul literar de care aparțin?

Da. Ar trebui ca poezia, la fel ca orice alt fel de scriere, să fie etichetată în funcție de curentul literar pe care îl reprezintă. Tocmai pentru că trăim în era asta care promovează afirmarea propriei opinii e bine ca cititorii să știe în ce se bagă. Unii nu înțeleg poezia cu rimă (eu), în timp ce alții chiar o preferă. E ok să avem o reclamă, un disclaimer în legătură cu ceea ce avem la dispoziție să citim.

Care este cel mai mare vis al tău?

Cel mai mare vis al meu e să plec în Anglia și să rămân acolo după facultate. Îmi doresc enorm de mult să termin English Literature and Creative Writing” și, cu puțin noroc și multă muncă, poate reușesc să îmi fac un nume în domeniu.

Spune-mi patru versuri, scrise de orice poet, din orice epocă sau curent care consideri că te definesc.

Every terrible moment skips upon its own announcement

Over and over until it just hangs there,

floating in the middle of the room

Mom, Dad, I am not wasteful with my words anymore. – Phil Kaye

În final, ce sfat le-ai da micilor amatori de poezie care te admiră sau sunt inspirați de reușitele tale?

CITIȚI! Rumegați orice carte de poezie prindeți. Găsiți-vă stilul și îmbrățișați-l. Cuvintele noi o să vă stimuleze grozav. Mergeți la concursuri! Prin mers”, mă refer chiar la mers. Adică nu mergi pe principiul că te înscrii, iei premiu și-l aștepți în fața ușii. Nu. Mergi în locul/ orașul respectiv și îl revendici.

De ce? La decernări mai mereu vin poeți importanți, juriul e acolo și poți schimba impresii cu ei și nu în ultimul rând, te întâlnești cu alți colegi de suferință” premiați. Cine știe de unde se iscă o prietenie?

 

Absolvent al Colegiului Național Liviu Rebreanu - Chitarist - Pianist - Producător muzical - Robotician - Student la Mecatronică și Robotică în cadrul Univerității Tehnice Cluj Napoca - Pasionat de psihologie - Convins că psihicul uman este doar suma unor ecuații predefinite - Face parte din echipa POV21 din Aprilie 2017 și dorește să schimbe lumea prin puterea exemplului, a bunătății și a muncii susținute - Consideră că toți oamenii merită șanse egale, dar că nu toți sunt cu adevărat egali

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi