Ia-mă de mână și spune-mi

Ia-mă de mână și spune-mi tot ce simți! – comunicarea e soluția

"în Diverse" "de POV21"
  • *Disclaimer: Acest articol este unul de opinie și trebuie tratat ca atare. Dacă nu sunteți pe aceeași lungime de undă cu mine, vă rog să vă exprimați opinia fără să apelați la ură.*

Când a fost ultima dată când ai făcut un pas în față, și nu doi înapoi? Eu nu-mi amintesc…

Să fii om e mai mult decât monotonie și rutină. Să fii om reprezintă o sferă complexă de emoții și gânduri, o perpetuă mișcare între „da” și „nu”, între „pot” și „nu pot”, „vreau” și „nu vreau”. Ne pierdem printre rânduri și printre cuvinte, printre emoții și experiențe, și uităm că scopul nostru nu e altul decât de a trăi. Ia-mă de mână și spune-mi ce simți!

Ne ascundem după școli și joburi, vrem să ne realizăm și uităm că, atâta timp cât apuci ziua de mâine, ești un adevărat câștigător. Alergăm în maratonul vieții și uităm să ne alegem cauza pentru care ne rupem picioarele. Uităm că nu avem prea mult timp și că viața nu merge în slow motion. Dar oare de ce?

Pentru că am pierdut esența. Ne-am pierdut pe noi. Am uitat să spunem cum ne simțim azi și am uitat să-l întrebăm pe cel de lângă noi dacă e bine, dacă-l frământă ceva, am uitat să-l întrebăm cum se simte.

Tu cum te simți azi? Cum te-ai simțit ieri și cum crezi că te vei simți mâine? Eu nu știu ce simt.

Comunicarea este probabil lipsul cel de toate zilele al oamenilor. Am uitat să comunicăm, am uitat să ne descărcăm și am uitat cum să ascultăm. Ajungem într-un eter încărcat cu trăiri pe care uităm să le valorificăm. Am uitat ultima oară când am spus cuiva ceea ce simt cu adevărat, și probabil că și tu ai făcut-o. Niciunul din noi nu e nicidecum un exemplu de urmat, căci suntem aici pentru a afla că e bine să comunici cu cei din jur, e bine să-ți verși sufletul afară.

Nicidecum nu ești o povară pentru cei din jur. Nicidecum suferința nu e competiție, ceea ce trebuie să-ți amintească faptul că dacă cel căruia i te confesezi trece prin niște lucruri inimaginabil de grele, asta nu înseamnă că tu nu treci prin nimic. Comunicarea nu are bariere, suferința și problemele nu sunt bariere, sunt trecători.

Nu te închide în tine. Înăuntru e întuneric și nu e nimeni care să te ghideze spre întrerupător.

Am tot aberat despre comunicarea asta, dar ce e de fapt ea?

Comunicarea este un ansamblu de acțiuni care au în comun transmiterea de informații sub formă de mesaje, știri, semne sau gesturi simbolice, texte scrise ș.a.m.d. între doi indivizi, numiți interlocutori, sau mai formal, emițător și receptor.”. 

Prin informație tind să cred că v-ați prins că nu e vorba doar despre bârfă și aspecte științifice, e vorba și despre sentimente.

Nu mi-ai răspuns… cum te simți?

Omul este o ființă socială care are nevoie de alți oameni. Ai nevoie de oameni la fel de mult cum am eu nevoie de douăzeci și patru de ore de somn în momentul ăsta. Deci de ce n-ai învăța să te exprimi, să vorbești?

Să vorbești nu înseamnă doar să spui ce-ai mâncat azi sau să descrii teribilismul profesorilor de la școală.

Să vorbești înseamnă să despici firul în 4, să te plângi și să-i lași pe alții să se plângă. Aici vreau să ajung la faptul că noi suntem superficiali și efectiv nu știm să vorbim. Dragi adolescenți, stele ale universului și eroi în propriul basm, vreau să vă spun să vorbiți.

Suntem la vârsta în care ne apasă greutăți pe care nici n-ar trebui să fim capabili să le înțelegem, suntem generația aia care ori e ratată ori debordează de spirit de revoluționar.

Deci hai să lăsăm superficialul la suprafață și să ne cufundăm în emoție.

Spuneți ce gândiți, vorbiți, nu ezitați, indiferent dacă ceea ce ziceți pare penibil sau scos din context. Am văzut prea mulți oameni închiși în ei, care nu știu să comunice și când încearcă s-o facă nu reușesc să transmită ceea ce vor să transmită, pentru că și asta necesită exercițiu. Exercițiu pe care ar trebui să-l facem zilnic. Hai să nu ajungem străini în propria lume.

Emoțiile există ca să fie trăite și examinate. Ia-mă de mână și spune-mi ce simți!

Nu ezitați să vă exprimați, să vă spuneți punctul de vedere și să comunicați.

Spuneți ce simțiți! Spune-mi, cum te simți azi?

Sunt clasa a 12-a, la Liceul Teoretic Decebal din Constanța. Iubesc chimia și mi-aș dori să ajung profesoară de chimie. Vreau să ofer tuturor o părticică din mine, din ce cunosc, din ce iubesc și din ce gândesc. Singurul meu regret e că nu pot să știu mai mult decât mi-e dat să știu.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Prefă-mă

Prefă-mă, Doamne, în viu grai, Să pot să-i spun cum l-am iubit,
Derulează înapoi