Daniel Gogonea

Daniel Gogonea – „Să ne iubim unii pe alții!”

"în De POVeste" "de POV21"

Într-o perioadă considerată bolnavă, în care societatea devine din ce în ce mai egoistă, tinerii României vin și ne dau o lecție de viață. Un astfel de exemplu de tânăr este și Daniel Gogonea. Un om minunat, cu zâmbetul pe buze, implicat în foarte multe activități de voluntariat, care ajută societatea să observe că speranța este în tineri.

Chiar dacă anumiți adulți provoacă în societate un mit prin care tinerii devin vinovați de acest derapaj social, unii vin și dovedesc că acest curent al minților ilustre nu îi afectează, ci le înfruntă, curajul tânărului dovedindu-se a fi din ce în ce mai mare, învingând criticile înguste. Daniel Gogonea este întruparea acestui concept.

Salut, Daniel! Mă bucur că ai acceptat acest interviu, știind că timpul tău este limitat.

R: Te salut și mă bucur mult că am ocazia de a lua parte la acest interviu! Totdeauna încerc să îmi găsesc timp pentru a face lucruri frumoase care să ne dezvolte într-un sens bun! Trebuie să ne prioritizăm activitățile și atunci sigur vom avea timp de toate!

Î: Unde te-ai născut și cum crezi crezi că te-a influențat copilăria spre a ajunge aici?

R: De fiecare dată când vorbesc de satul meu natal, momentele unice ale copilăriei și de toate persoanele care mi-au pus bazele, am mari emoții și chiar mă trezesc cu lacrimi în ochi! Pentru că ceea ce trăiești în copilărie îți rămâne în suflet pentru tot restul vieții!

Îi mulțumesc bunului Dumnezeu pentru că mi-a dat tot ce a fost mai frumos în copilărie! Vin dintr-o zonă de munte din județul Prahova, mai exact din satul meu pe care cu mare drag îl amintesc mereu – Chiciureni! Atât mediul natural, cât și relația strânsă cu Dumnezeu m-au făcut să ajung în viață împlinit!

Satul românesc te formează ca un adevărat om!

Totdeauna am fost atent și la ceilalți, la nevoile lor, dar și la bucuriile lor! La oraș asta pare ciudat, pentru că individualismul este în floare, dar nevoia de a trăi bucuria prin cel de lângă tine este de nedescris! Dumnezeu ne vrea uniți și plini de iubire! Asta este în firea noastră, nu avem cum să negăm! Da! Satul și familia numeroasă din care vin m-au ajutat să ajung la împlinirea pe care o am acum!

Î: Ce ai studiat? Crezi că sistemul de învățământ din România este pe baza cerințelor tale?

R: Eu de obicei nu am așteptări și nu îmi pun limite! Mă adaptez la fiecare sistem sau grup în funcție de cerințe! Cred în replica „Fă rai din ce ai!”. Niciun sistem nu este desăvârșit întru totul! Totdeauna se va găsi cineva care să cârcotească! Eu am fost în liceu pe profil uman, după am ales Facultatea de Geografie în care mă simt cel mai împlinit! Cred totdeauna că puterea gândurilor noastre este foarte mare. Ce energie transmiți, tot așa se întoarce! Nu mă plafonez prin ceea ce spun. Doar că decât să te vaiți, cred că este mai bine să te străduiești să faci bine treaba ta! Nu ai cum să conduci lumea! Dacă fiecare și-ar face treaba lui bine, totul ar fi perfect!

Î: Ce înseamnă pentru tine a fi voluntar?

R: Voluntarul este cel care ajută oamenii să evadeze puțin din societatea asta în care toate se cumpără și se vând, pentru că acesta face totul din inimă! El dăruiește necondiționat fără să aștepte în schimb altceva! Voluntarul are o singură dorință: de a ajuta și de a face lumea mai bună! Banul ne-a făcut să nu mai facem lucruri din inimă, ci doar pentru că așa trebuie! Eu cred că un voluntar este un strop de iubire și devotament care răspândește lumină și căldură! Eu așa mă raportez la ideea de a fi voluntar!

Î: Poți să ne spui câteva cuvinte despre tine?

R: Până acum ceva vreme eram un om care se afla tot timpul în căutare! Dar ce căutam!? Căutam fericirea! Până mi-am dat seama că fericirea nu este nicăieri altundeva, decât în mine! Dumnezeu este în fiecare dintre noi, alături de lumina divină! Cheia vieții și a împlinirii este chiar sub nasul nostru!

Noi, dacă suntem împăcați cu noi înșine, vom ajunge să fim împăcați și cu cei din jur! Și atunci vom înflori frumos! Pot să spun că acum caut să fiu eu cel autentic și simplu, și în același timp să dăruiesc iubire cât de multă pot! Pentru că doar iubirea poate să schimbe ceva pe acest pământ!

Î: Care crezi că este problema societății de există atât egoism?

R: Da, chiar există individualism mult! Mă doare sufletul când văd, mai ales în oraș, acest lucru! Cred că după perioada comunistă în care românii au fost subjugați, văzându-se liberi au căutat să ia din străinătate tot ce le-a fost lor interzis până atunci! Și de atunci ei au uitat cine sunt de fapt!

Au gustat din tot ceea ce a putut oferi străinătatea, adică banii, urcarea rapidă în clasa socială, sabotarea aproapelui pentru motive proprii, și dragii noștri români au devenit, ușor, ușor, străini în țara lor! Nu își mai găsesc locul! Nu mai este spiritul acela românesc de uniune și ajutorare! Societatea românească funcționa foarte bine atunci când fiecare știa ceea ce are de făcut și făcea cu drag, nu se zbătea nimeni să fie mai sus decât altcineva și toți erau fericiți!

Cine își mai aduce aminte că avem tradiții minunate, că ne reprezintă simplitatea și omenia!? Și mai ales familiile care fac puțini copiii pentru că „nu au cu ce să îi crească”, dar Dumnezeu ne dă atât de multe resurse și daruri! Dacă un copil este singur la părinți, dacă acasă este centrul atenției, automat, așa va încerca să se comporte și în grupurile în care intră și de aici vine problema!

Toți vor să fie șefi, doar că nu de asta avem nevoie! Avem nevoie de valoare, care era odată! Zic să ne mai aducem aminte de unde am plecat și să mai mâncăm o fasole bătută alături de vecinu’, împărțind aceeași pâine!

Î: Care este sursa optimismului tău?

R: Sursa mea, care mă face ca în fiecare moment să fiu recunoscător și bucuros de toate este iubirea Domnului nostru Iisus Hristos! Pentru că El atât de mult ne-a iubit încât și-a dat viața pentru noi! Și noi să fim negativiști!? Măcar prin mulțumire să-i răsplătim, dacă prin jertfa față de aproapele nostru nu putem!

Î: Care sunt planurile tale din punct de vedere social în următorii ani?

R: Mie nu prea îmi place să fac planuri! E mai frumoasă viața în care te bucuri de oportunitățile pe care ți le oferă Dumnezeu și nu îți faci tu niște uși de salvare! Ceea ce ne plănuim noi de multe ori nu ne este de folos, așa că mai bine să lăsăm pe Dumnezeu să decidă! Dar cu siguranță orice aș face, vreau să fac totul cu dragoste sinceră!

Î: Un gând de încurajare pentru tinerii din România, te rog!

R: Să caute în ei fericirea și sclipirea divină, și când o găsesc să o lase să strălucească! Dacă noi acoperim lumina cu negativisme și prostii, o să rămânem niște oameni triști!

Spunea marele actor Dem Rădulescu:

„Atunci când vrei să te plângi mai bine te uiți la cei care sunt mai jos decât tine, care poate nu au picioare sau mâini. Atunci vei vedea toate binecuvântările pe care ți le-a dat Dumnezeu!”.

Oricum ar fi țara, familia, mediul în care te-ai născut, te rog să iei ce este mai bun și să ajuți țara să înflorească! Dumnezeu știe perfect de ce a îngăduit ca tu să fii aici și acum! Mulțumesc din suflet!

 

 

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi