Metanoia ca medicament pentru suflet

"în Diverse" "de POV21"

De cele mai multe ori auzim că majoritatea tinerilor, și nu numai, suferă de această boală incurabilă prin excelență, depresia. Mulți dintre noi, tinerii, care suntem măcinați de gânduri și de sentimente, persistăm cu adânc și cu contemplație înspre acestea, de multe ori blocându-ne în ele. Ne întrebăm de cele mai multe ori „de ce suferim?”, „ce este suferința și cum putem scăpa de ea?”. În cele ce urmează, vom încerca împreună să rezolvăm aceste dileme. Cu toţii ştim ce este suferinţa, deoarece am trecut cu toţii prin ea. De aceea, nu voi insista pe acest subiect. Voi insista pe starea de ridicare din această suferință, această boală a secolului XXI, depresia.

 

Cauzele depresiei: greşelile noastre

Mult prea des, omul ajunge să greșească voluntar sau involuntar. Stările de întristare şi izolare sunt urmări ale acestor greşeli. De cele mai multe ori, oamenii nu vor să vorbească despre problemele lor sau despre ceea ce au pe suflet. Dar vine această explozie a sufletului, această descărcare a sinelui. Aşa îşi face apariţia starea de „metanoia”, de regret și de trezire.

De multe ori, îngrijindu-ne prea mult de aspectele negative ale vieţii, uităm că esența acesteia este fericirea. Rămânem blocați în aceste gânduri. Nu mai putem să trecem de bariera lor. Nu putem să privim dincolo de gardul suferințelor.

Un mare învățat creștin spunea că „Dumnezeu îngăduie suferința, dar cu această suferință automat vine și antidotul ei”.

Adesea, imaginea ni se îndreaptă înspre partea negativă a lucrurilor și nu înspre cea pozitivă. Privim mai mult „partea goală a paharului”. Ne izolăm în propriile noastre gânduri, propriile noastre simțiri, propriile noastre cugete. Nu reușim să spargem aceste bariere.

Fericirea e o acțiune voluntară

Fericirea este o continuă aderență spre bine și, din acest bine, înspre mai bine. Odată parcurs acest drum, inima începe să se deschidă și să primească „metanoia”. Gândurile și simțirile se schimbă în raport cu sufletul și cu Dumnezeu, care ajută negreșit ca această stare să se accentueze în inima fiecăruia.

Prin structura morală a omului, prin etos, el poate descoperi că ființa umană nu este concepută înspre a fi înțeleasă negativ, ci înspre a se trezi din această stare de negativism.

Filosoful Lucian Blaga spunea „Cine nu cade nu se poate înălța” adică în concepția acestuia, ca să te înalți pe culmile vaste ale fericirii, trebuie să ai un moment inevitabil de ridicare din starea căderii.

De asemenea, Nicolae Iorga spunea foarte frumos „Zburând sus te faci nevăzut, dar vezi”. Toate aceste idei filosofice sau creștine, trezesc în noi această stare de metanoia, ridicându-ne din negativismul ocult sălășluit în adâncul sufletului nostru. Așadar, trebuie să ne trezim în fiecare dimineață și să spunem că astăzi pot mai bine decât ieri și mâine mai bine decât astăzi, având pururea o nădejde vie că fericirea vine pe căi mărunte, din dragoste sinceră și curată și din dorința de a urca înspre culmile cele mai desăvârșite ale sufletului și ale gândirii raționale.

În final, am să închei cu frumoasele cuvinte ale scriitorului francez Boris Vian, care întărește ceea ce am expus anterior, spunând: „Dacă ai destulă răbdare poţi să muţi munţii din loc, dar dacă ai destulă inteligenţă zbori peste ei, că e mai simplu.”.

Autor:

Vlad Maxim

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*