Oh Báron, și Rose te provoacă

"în Citește-mă!/De citit" "de POV21"

Încă nu ai învățat că pe mine nu mă poți manipula? M-am jucat de mic copil cu focul ce mi-a stins sufletul încețoșat.

Sunt a ta Rose ce a stârnit controverse peste Zeii Morții, ce a arătat Afroditei că frumusețea este mai presus de ea. Iubirea ta sunt eu, iar tu ești doar un pion în jocul meu. Te afli în pânza mea și nu vrei să ieși, deși implori să poți scăpa.

Mintea ta este cuvântul șlefuit de mine! Ai crezut că sunt cine ai vrut tu sa fiu, dar te-ai înșelat. Viața ta este în mâinile mele și jonglez cu ea ca un circar cu niște amărâți de copii.

Banii nu sunt o problemă pentru tine, dar ai uitat că pentru mine sunt doar niște hârtii, pe care le dețin de când tu te luptai cu stiloul să intri în mintea lor. Asta ți-ai dorit mereu.

Te-am atins de mult și nici măcar nu ai realizat asta, atât de adânc încât ai rămas cu ziduri ce te-au strivit, pereți ce ți-au distrus lumea. Ai fost al meu de la început, dar ai fost doar un simplu pion în jocul meu nesfârșit.

Mi-ai sucit mințile, le-ai pătat cu amuzament. Ai sperat să fiu a ta, dar ai ajuns să fii singur în Parisul ce îți amintește de mirosul parfumului dulce al singurătății. Ai încercat să te joci și ai ajuns ars de durerea neputinței.

Le-ai sedus, dar ai ajuns doar să pleci privirea spre stele, contemplând la noi, la dorințele tale anoste ce nu le mai poți realiza, iar asta te omoară. Te omoară să știi că nu mă mai poți atinge…

Iubești să mă atingi, să mă faci să visez la un univers în care noi suntem stăpânii. Acest univers a existat, a fost spațiul când ieșea la iveală singurătatea din tine și dorința din mine.

Privesc spre stelele singuratice și mă gândesc la tine. Le-am avut, dar le-am aruncat să pot pleca spre apus. Mulți m-au vrut. Tu încă mă vrei și te rogi zeilor religiilor pierdute să mă găsești, dar cauți greșit și asta mă face să nu te mai vreau.

Ochii tăi îmi intră în suflet și îi izolez de restul universului cu doar o simplă sclipire. Zâmbetul meu jucăuș te-a transformat într-un băiat din bărbatul ce erai odată. Ai crezut că e o joacă de copii, dar te-ai afundat adânc în templele singuratice ale gândurilor mele. Realitatea ta sunt eu! Fără mine nu exiști!

M-ai educat și învățat că o să murim singuri, așa că am plecat cât mai departe de mine și poate mai aproape de tine. Visez, te văd și îmi ascut sabia plină de venin ce îți atinge sufletul și te rănește la nesfârșit.

Sfidez sunetul bărbaților ce mă vor. Eu te vreau pe tine, Baron, dar a rămas doar scrum între noi, iar paharele de vin nu mai pot fi umplute. Le-aș umple, cu dorința ta nesfârșită de a mă avea, cu elixirul vărsat în paharul de whisky să mă poți uita.

Ai fost totul meu și mi-am pierdut viața, am ajuns singură în întuneric și te doresc, dar sunt satisfăcută. Pentru că știu că mă venerezi și vrei să îmi simți trupul gol lângă al tău, cu sânge pătat de abuzuri ale femeilor ce te-au distrus.

Sunt frumoasă, pentru că îmi permit. Am negat asta, dar am devenit ceva cu care nu poți concura. Totul e un duel între noi, iar libertatea a fost minciună în căsnicia pierdută a sufletelor noastre.

Toți au încercat să mă dețină, iar acum sunt stăpâna caselor lor. Frica nu este ceva ce mă caracterizează. Ares îmi e tată, iar mamă o am pe Atena și asta te înfricoșează.

Orgoliile și ușile trântite te-au adus aici, dar tot ele o să te ridice. Țigara fumată pentru tine a fost și o să rămână mereu legătura dintre trupurile noastre ce urlă în disperare să le avem.

Sărută-mă, te provoc să îmi simți durerea.

– Rose

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Spirit în ruine

Cântec deziluzional prin note șuierate, o chitară acustică dezacordată plângând în surdină,
alt delir

Alt delir

  Stă pitit, m-așteaptă, de o viață, peste tot, și-mi urmărește atent
cuvântul

Cuvântul

În urna adâncă a vieții Primordial a fost cuvântul. Maestrul sfințirii de

Teamă de frumos

  Sunt soare, apă, natură. Îndrăznești să mă frângi, să-mi iei razele,
Derulează înapoi