Cine e autoarea cu un milion de cititori în Wattpad?

"în Cărți & Filme/De citit/Diverse" "de POV21"

Sunt mereu cu telefonul în mână și mereu în căutare de oameni faini și chestii numa’ bune de citit. De-aș avea un șemineu și timp din belșug la dispoziție, aș fi mereu cu o carte bună în mână.

Acum aproape un an, însă, am descoperit pe Wattpad, aplicație pe care o am de vreo cinci ani, cu și pentru scriitori, respectiv cititori, un omuleț cu o creativitate și-un talent la scris care te trăznesc în moalele capului și nu te lasă să te oprești din citit. Ba chiar te îndeamnă să vrei să știi mai multe din culisele cărților sale.

Și, cum sunt deosebit de curioasă și pasionată de cunoașterea poveștilor de viață, a oamenilor noi și talentați, era imposibil să nu intru în vorbă cu ea. Această „ea” se numește Avelina Winchester, pseudonim folosit în mediul online ca semnătură pentru cărțile sale.

Fotografie: Ioana Duță

Era musai un interviu, și atât de mult am vorbit cu ea, încât va fi structurat în două părți. Prima, totalmente despre superbisima autoare, a doua cu și despre Wattpad, respectiv legătura Avelinei cu aplicația în care a strâns peste un milion de cititori.

Avelina, multe mulțumiri pentru timpul acordat! Discuțiile cu tine sunt o reală aventură.

 

Î. Cum ai început să scrii?

R. Am început să scriu cu mult înainte să ajung pe Wattpad. Acel site a fost mai mult un „eveniment fericit” pentru mine. Într-un fel sau altul, am scris dintotdeauna. La grădiniță am scris o poezie. Am mai scris câteva povestioare în timpul claselor primare, însă nu cred că le-a citit cineva vreodată.

 

Î. Ce te inspiră să scrii?

R. Am un obicei, pe care întâmplător îl are și tata, să privesc un om pe care nu îl cunosc și să îmi imaginez o poveste despre el. Chiar în dimineața asta am văzut un tip la metrou. Tânăr, îmbrăcat la costum și cu o servietă în mână. Era grăbit. Mergeam în urma lui și îmi place să cred că era prima lui zi, la primul lui job, că este plin de speranțe și are un viitor fain în față. Mergea cu metroul, deci încă nu are bani de o mașină. Servieta era veche, probabil un cadou de la tatăl său. Costumul era necălcat, a plecat în grabă.

Când merg pe jos am mai mereu căștile în urechi, muzica pornită, iar mintea mea e la tot ce vrei și nu vrei, imaginându-și replici care duc la fapte și întâmplări în cărțile mele.

Nu am o regulă. De aproape cinci ani, de când fac asta, nu am descoperit un tipar al inspirației mele. Nici nu vreau. E mai interesant așa. Mă inspiră totul.

 

Î. Cum au pornit poveștile cărților tale?

R. E amuzant că tocmai asta fac în perioada asta pe grupul meu de Facebook, le spun cititorilor tot procesul prin care a apărut cartea aleasă de ei. Până acum le-am povestit de două cărți.

Îți spun cum a pornit Exilat din Infern.

După ce am citit o carte cu acțiunea în „labirintul lui Dedal”, m-am tot gândit să scriu ceva fantasy care să se lege de labirint. Am ignorat ideea câțiva ani. În ultima perioadă am revenit la ea, întrebându-mă cum ar fi dacă.

Nu aveam nimic clar în cap. Apoi am mers la un film, Green Book, în care se prezintă povestea unui negru din anii ’50 și a șoferului său, care mergeau prin SUA cu ocazia turneului tipului negru. Acesta era un cântăreț apreciat. Să fii negru în SUA a fost o provocare pentru mult timp. Să fii și gay, era un coșmar. Am văzut în el un om atât de unic, încât nu se încadra niciunde.

Așa a pornit a doua idee principală a cărții: un personaj atât de unic, încât nu își găsește locul nicăieri. Admirat și invidiat, dar care, la finalul zilei nu are pe nimeni alături. Până dimineața următoare aveam întregul plot în minte.

O altă carte a pornit de la un citat de pe Instagram, alta de la un inel.

 

Î. Te regăsești în personajele tale?

R. Nu pot spune că mă regăsesc în totalitate, dar recunosc momente în care s-au purtat la fel cum m-aș fi purtat și eu. Sunt multe convingeri ale personajelor mele pe care eu nu le împărtășesc și ador să le fac să creadă în ele. Mă provoacă să pun mai mult suflet, să văd alte perspective asupra vieții și a lumii. Nu sunt sigură, dar cred că e partea mea preferată. Tocmai faptul că nu semăn cu personajele mele le face să pară mai reale. Mă zbat să fie cât mai diverse și asta le face speciale pentru mine.

 

Î. Personajele romanelor ascund persoane reale?

R. Nu. Cel puțin, nu intenționat. Dacă se întâmplă ca un personaj să semene cu cineva cunoscut, e total întâmplător. Ba chiar evit să îmi inspir personajele din oamenii din jurul meu.

În prima carte este un personaj inspirat din realitate, singurul pe care îl regăsesc în viața mea de zi cu zi. Eram la început și nu știam cum se va dezvolta povestea atunci când l-am creat. Se numește Chase și seamănă cu cel mai bun prieten al meu. După, am avut grijă să nu se repete.

 

Î. Care a fost reacția ta când ai văzut milionul de cititori?

R. Când am plecat de acasă în dimineața aceea știam că până seara o să fac milionul. Urmărisem activitatea cărții. Nu a fost o surpriză. Eram la ultima oră, dădeam refresh paginii și mă uitam la vizualizări. Creșteau de la un minut la altul. Începusem să vorbesc cu cineva. Apoi mă întorc spre telefon și îmi apare un număr puțin peste un milion.

Îmi amintesc că i-am arătat telefonul colegului de bancă. Știa că scriu. Nu știu dacă, în afară de el, a mai observat cineva extazul, dar am fost foarte fericită. Sunt doar cifre, nu mă las influențată de ele în cea mai mare parte a timpului, dar nu știu dacă poți rămâne indiferent când vezi cât de departe a ajuns ceea ce ai creat.

 

Î. Care e citatul tău care te-ar reprezenta?

R. „Uneori, ca să-ţi îndeplineşti unele visuri, trebuie să îţi faci curaj să le distrugi pe altele”.

Practic, viața fiecăruia dintre noi se reduce la a renunța la anumite lucruri, ca să poți să creezi altele. Totuși, în ultimul timp, a trebuit să fac rost de acest curaj mai des ca niciodată, de-asta în acest moment simt că mă descrie cel mai bine.

 

Î. Care a fost momentul în care ai realizat că scrisul te reprezintă?

R. Sincer, nu cred că mă reprezintă. Nu simt nevoia să le spun oamenilor că scriu, ca și cum asta e ceea ce mă face să fiu eu. Poate peste câțiva ani o să simt că mă reprezintă, însă până atunci mai e cale lungă. Mai am multe de învățat până să fiu sigură că scrisul este cel mai bun lucru pe care îl fac, ca să îl las să mă reprezinte.

 

Î. Care e povestea pseudonimului tău?

R. Avelina este prenumele meu tradus în altă limbă, ceva total întâmplător. Pusesem pe un traducător prenumele meu și am ales din lista de traduceri oferită de el. Iar „W.” vine de la Winchester, care este numele protagoniștilor serialului meu preferat.

 

Î. Ai un model în viață?

R. Am un fel de model în viață. Michael Jackson. Am crescut cu muzica lui în casă. Acum cinci ani l-am redescoperit, exact în perioada în care începeam să scriu mai serios și de-atunci este nelipsit din rutina zilei mele. Îmi place cât suflet punea în ceea ce facea. Muzica lui este unică și diferită de tot ce se mai făcuse până atunci. Lupta pentru lucrurile în care credea. Strălucea indiferent de cât noroi aruncai în el. Era unic și nimeni nu îi putea lua asta. Vorbea din inimă. Era un geniu, nu doar pe plan muzical, ci și ca om de afaceri.

A zis un lucru într-un interviu, iar cu asta m-a cucerit definitiv: “Great artists don’t attack other artists. They don’t have to.” Cu alte cuvinte, dacă ești cu adevărat bun, nu ai nevoie să faci rău altora. Ceea ce faci te definește și nimeni nu îți poate lua ceea ce știi să faci.

 

Î. Care ar fi unul din lucrurile pe care lumea nu le știe despre tine?

R. Că prefer vanilia în locul ciocolatei.

 

Î. O amintire amuzantă legată de cărțile tale.

R. Mă pregăteam să finalizez manuscrisul pentru Nouăzeci de secunde. Cred că s-a întamplat chiar în seara în care l-am trimis tipografiei. Nu știam cum să fac marginile cărții să arate bine, care sunt dimensiunile cele mai potrivite, așa că am luat cea mai apropiată carte și o ruletă (nici nu mai știu de ce aveam o ruletă în cameră). Am măsurat marginile acelei cărți ca să știu cum să le fac pe ale mele.

Și în timp ce măsuram, intră tata în cameră și mă vede foarte serioasă, cu o carte și o ruletă în mână. S-a uitat câteva secunde tăcut la mine, șocat, apoi a închis ușa în urma lui. Nu știu ce i-a trecut prin cap când m-a văzut, dar se uitase la mine atât de… mirat. S-a prins ce făceam de fapt, tot în seara aia, dar reacția lui, tăcerea lui… au rămas în mintea mea.

Î. Cum a pornit povestea ta pe Wattpad?

R. Pe Wattpad am ajuns în 2015. Eram obsedată de o serie de cărți și căutam când se va traduce ultimul volum. Unul dintre rezultatele căutării era un link către traducerea făcută de un utilizator al platformei. Am intrat. Mi-am făcut cont. Am luat aplicația în telefon. Nu știam ce e sau ce fac oamenii pe el. Găsisem o traducere, asta mă interesa. Se întâmpla undeva prin martie. În iunie am intrat pentru a doua oară, abia atunci am început să realizez că Wattpad-ul este un site de cărți pe care postează utilizatorii. Am început să citesc și prin august-septembrie am postat prima mea carte, pe care am șters-o în scurt timp.

 

Î. Cum ai decis că vei publica prima carte?

R. Aveam gândul de a publica de mult timp. Cred că toți de pe Wattpad îl au la un moment dat. Nu a fost ceva plănuit, ci mai mult o curiozitate. Tot cum ar fi dacă era în capul meu pe atunci. Mă întorceam de la școală și, brusc, mi-am zis: hai să public. Nu știu de ce tocmai atunci, dar brusc mă hotărâsem să public. I-am trimis mesaj unei prietene și am întrebat-o ce părere are. M-a susținut. Apoi l-am sunat pe tata să îi propun, iar el a fost de acord.

Nu cred că a durat mai mult de zece minute să iau decizia asta.

 

Î. Un moment al unui roman pe care vrei să îl trăiești în realitate?

R. În general nu mi se întâmplă să vreau să trăiesc ceea ce scriu, dar a fost o scenă pe care atunci când am scris-o, nu m-am putut gândi decât la cum ar fi să fiu eu acolo. În „Mireasa în geaca de blugi”, protagoniștii rămân blocați pe un câmp, privesc stelele, îmbrățișați. E o scenă cumva inspirată din „Regele leu”, un desen văzut de mine când aveam vreo șapte sau opt ani. De atunci mă fascinează privitul stelelor. Nu cât să studiez astrologia, dar suficient cât să mă uit la cer în nopțile de vară. În capul meu, să fii pe un câmp pustiu, de unde stelele se văd mai bine, alături de persoana iubită… nu îmi pot imagina ceva mai frumos. De câțiva ani caut ocazia asta, dar încă nu s-a realizat. Nu mă las, totuși.

 

Î. Cum a reacționat familia ta când ți-a citit cărțile?

R. Familia mea a aflat foarte târziu despre cărțile mele. Dacă nu era publicatul, probabil nu ar fi aflat deloc. Tata a fost în extaz. Când era în liceu și el scria. Bine, încă scrie, dar atunci mult mai mult. Nu exista Wattpad sau internet, așa că scria în agende pe care le păstrează pe raftul cel mai de jos dintr-un dulap. Când m-am apucat de scris nu știam asta despre el. A fost o surpriză pentru amândoi să ne descoperim aceste laturi. Am citit fiecare ce a scris celălalt și el a fost foarte mândru de mine. Cel mai mare sprijin al meu.

Mama, pe de altă parte, a fost foarte reticentă la început. Cred că nici nu a crezut că vorbesc serios pentru un timp. Ea este profesoară de română, așa că aveam oarecare rețineri față de ce ar putea zice. Spre deosebire de tata care mi-a înhățat cartea imediat, ei i-a luat mai mult timp să citească ceva de la mine. Nu s-a băgat niciodată să îmi dea sugestii, spune că am făcut o treabă bună de la început până acum și o să continui să fac. Nu vede ce mi-ar putea spune ea și eu nu aș putea descoperi. Amândoi sunt mândri de mine. În tăcere.

 

Î. Ai început să scrii în Wattpad din curiozitate, dar ce te motivează să continui în aplicația aceasta?

R. Cititorii. Eu aș putea foarte bine să scriu doar pentru mine și să păstrez totul în calculator, dar entuziasmul lor mă motivează nu doar să postez în continuare, ci să scriu cât se poate de des.

 

Î. Care e reacția cititorilor când te întâlnesc în realitate?

R. De cele mai multe ori se întâmplă să nu mă recunoască din prima. Mai ales că nu prea postez poze cu mine. Așa că în primele momente se holbează la mine. Apoi mă iau în brațe.

Am întâlnit o fată în vară ca să-i dau cartea. Primul lucru pe care mi l-a zis a fost ,,mulţumesc că ai scris această carte, mi-a schimbat viaţa. Mă privesc altfel datorită lui Beverly”. Nu cred că am mai fost atât de fericită ca în acel moment. Da, mai primisem mesaje de genul, dar să am un om în față care să îmi spună asta a fost de un milion de ori mai intens. Probabil de-asta mă gândesc mereu la acea fată, mi-a luat pământul de sub picioare. Să îi întâlnesc, pentru mine, este ca o confirmare că aduc ceva frumos în viața oamenilor.

 

Î. Cum reușești să scrii simultan la mai multe povești?

R. Nu reușesc. Evit pe cât posibil. Dacă chiar nu mă pot abține, încerc să nu le postez. Când scriu, trăiesc povestea împreună cu personajele. Îmi place să cred că fiecare poveste a mea este unică și nu vreau să le amestec. Aș fi în stare. Mai bine stau cuminte și scriu la o singură carte.

 

Î. Dacă ai putea, ai face un film pentru unul din romane? Și dacă da, ce actori ar avea rolurile principale?

R. Nu cred că există cineva care nu își dorește să scrie cartea de la baza unui film. Da, normal că aș vrea. Mi-aș dori să fie o carte suficient de bună cât să fie transformată în film. Cartea pe care o văd acum ca pe o serie de trei filme (unul ar fi prea puțin) este „Exilat din Infern” cu Jamie Campbell Bower și Lily Collins, fără nici o îndoială. Când scriu, mi-i imaginez pe ei. Mi se pare că se potrivesc perfect cu personajele din mintea mea.

Î. Ce părere ai despre Wattpad?

R. Dacă îți place să scrii, poate fi cel mai bun lucru care s-a creat vreodată.

 

Î. Ce te-a descurajat de când scrii pe Wattpad?

R. Că nu știi niciodată dacă acel cineva îți vrea binele sau doar caută să te înjunghie pe la spate. Dar așa e cam peste tot. Până la urmă, Wattpad-ul înseamnă tot oameni. Și oamenii așa sunt.

 

Î. Ai vrut vreodată să renunți la scris?

R. Nu am vrut niciodată asta și mă cunosc suficient de bine încât să știu că asta nu se va întâmpla. Îmi place să scriu. Vreau să scriu. Am nevoie să scriu. Poate uneori mai des, alteori mai rar, mai bine sau mai rău, dar mereu o s-o fac. Voi lua pauze, voi reîncepe… simt că-i singurul lucru la care nu aș putea renunța vreodată. A devenit parte din mine.

Î. Ce carte urmează să tipărești și care e citatul ei reprezentativ?

R. Prima dată vreau să termin trilogia New Haven, din care am tipărit deja un volum și am scris două. Mi-ar fi foarte ușor să tipăresc volumul doi, Nouă mii de clipe, dar nu mi se pare că este în cea mai bună formă a sa și vreau să ajungă acolo. Nu știu ce voi publica mai apoi. Mă tentează publicarea a Exilat din Infern, dar prefer să mă concetrez mai mult pe scris, o vreme. Am învățat multe din experiența cu publicatul și vreau ca data următoare să iasă lucrurile în cea mai bună formă posibilă. Cum sunt aproape imposibil de mulțumit, voi lua lucrurile pe rând. La urma urmei, am tot timpul din lume ca să public. Am 17 ani, nu mă grăbește nimeni.

Dar ca să răspund și la a doua parte a întrebării, citatul reprezentativ al cărții Exilat din Infern este

„Ți-a dat lumea asta suficient de mult încât tu să dai totul pentru salvarea ei?”. 

 

Î. Ce sfaturi ai da celor care sunt la început de drum ca autori?

R. Să scrie până le cad degetele de la mâini și le înțepenește spatele. Altfel nu vor evolua, nu vor ajunge acolo unde își doresc. Dacă încep pe Wattpad, să ignore cifrele. Să își lase imaginația să conducă. Să nu se zgârcească cu cuvintele, să scrie cât simt nevoia și încă un cuvânt. În timp, o să învețe echilibrul dintre descriere și acțiune. Să facă așa cum simt ei că trebuie făcut, apoi să ia sfaturile primite și să folosească ce li se pare că li se potrivește. Să asculte fiecare părere și să ia ce este mai bun din ea. Tot în timp vor ști ce li se potrivește cel mai bine. Să scrie cu sufletul.

 

Pe Avelina o puteți urmări atât pe Instagram și în grupul de Facebook, cât și pe Wattpad, unde veți găsi cărțile sale și noi surprize.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi