Abandonarea animalelor

Abandonarea animalelor – o lipsă de umanitate

"în De simțit" "de POV21"
Vă mai amintiți primele rugăminți față de părinți?

Acel miracol ce vă făcea atât de responsabili, era un simplu cățel sau o pisică. Așa a început totul! Acesta a fost primul pas spre abandonarea animalelor în condiții de o cruzime incredibilă.

Nu jucăriile infinite pe care le primeați, nu dulciurile mult prea nesănătoase pentru voi și în nici un caz plimbările fără limită din parc, ci acea specială dorință pentru care promiteați că o să faceți curat în toată casa singur sau că o să luați doar note bune.

Așa am invadat habitatul lor natural și tot așa am reușit noi, oamenii, să le distrugem viețile.

Încă din Antichitate, din mileniul X, de când omul renunță la nomadism și trece la sedentarism, își alege câinele ca primul animal de „companie”, domesticirea fiind procesul prin care este nevoie să treacă pentru a ajuta la vânătoare. Aceștia se hrăneau cu orice tip de hrană. La fel ca în prezent, erau ușor de dresat, rapizi, utili și loiali, fiind încă de atunci cel mai bun prieten al omului.

Alte animale precum caprele și oile mai erau folosite și pentru alimente, cum ar fi laptele, pielea și în special la căratul proviziilor, până la domesticirea calului, care a fost considerat cel mai important animal domesticit din istoria omenirii.

Omul, cel mai șiret prădător…

A tăiat pădurile lumii, i-a incendiat casele, i-a vânat pentru a avea lângă el animale, le-a exploatat, le-a primit în viața lui și mai apoi tot el le-a deschis ușa să plece. Le-a abandonat după ce nu a mai avut niciun câștig din asta.

În prezent, animalele se află pe lângă casele oamenilor pentru a oferi afecțiune, iar în anumite cazuri au ajuns să fie o povară mult prea mare, ajungând să fie omorâte, bătute sau abandonate pe un câmp.

Fiind o foarte mare iubitoare de animale, în special de câini, am observat foarte des răutatea cu care oamenii și-au părăsit cei mai buni prieteni, simplitatea cu care ei renunțau la niște suflete inocente și neputincioase ce își doreau doar iubire și o ofereau necondiționat.

Și… nu era de ajuns să îi lași pe o stradă rece și pustie, trebuie să îi mai și legi de mâini și de picioare, de parcă ar avea unde să fugă bietele animale.  Nu au un stăpân, nu au o casă, nu au nimic.

Au pierdut totul dintr-o dorință acerbă a omului de a primi afecțiune. Au pierdut totul din cauza noastră. Ne-au dat totul, le-am luat totul, ca mai apoi să le lăsăm. Abandonarea animalelor este invenția noastră.

Majoritatea țărilor care nu își permit servicii de adăpost pentru câini apelează la hingheri, castrare sau eutanasiere.

Printre altele, hingherii au contribuit la reducerea incidenței sau eradicarea unori boli parazitare sau infecțioase. Dintre acestea, una dintre cele mai periculoase este rabia sau turbarea.

Adevărul stă în circuri, grădini zooligice neîntreținute, cum în libertatea noastră abuzăm de libertatea lor. Le-am distrus ecosistemul și le-am transformat în instrumente ale divertismentului și comerțului.

Grădinile zoologice au fost documentate chiar și acum trei milenii, când un împărat chinez a înființat un parc numit Grădina Inteligenței, ce deținea mai multe specii și tipuri de animale. În prezent grădinile zoologice au devenit extrem de dese. Dar, din păcate, dezinteresul cu care sunt tratate animalele este și el la fel de des întâlnit.

Circul, casa groazei sau mai bine spus, iadul animalelor este locul unde animalele terifiate au uitat ce înseamnă viața, au uiat ce înseamnă libertatea. Ele sunt forțate să învețe trucuri, să își uite instinctele animalice și să ofere oamenilor divertisment prin bătăi, spaimă, teroare.

Crezi că nu are legătură cu animalele abandonate, dar te înșeli. Noi am abandonat acele animale, le-am lăsat vânate și le-am părăsit în instituții ce au fugit doar după bani.

Anual dispar mii de specii datorită neglijenței umane față de mediul climatic, față de faună și floră. Aceste fapte arată cât suntem de lipsiți de suflet în fața mamei natură.

“Hrana și adăpostul nu sunt o cheltuială, ci o responsabilitate sufletească față de viață.”

Trebuie să sprijinim viața și modurile ei de manifestare, prin toate modurile posibile! Abandonarea animalelor reprezintă o lipsă fundamentală de umanitate.

Studentă în anul 2 la Jurnalism în cadrul facultății FSPAC (Universitatea Babeș-Bolyai-Cluj), fostă elevă a Colegiului Național de Informatică din Piatra-Neamț. Ador călătoriile, cititul, psihologia, oamenii frumoși și în special câinii.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*