Eduard Gafencu, campion în kickbox după doar două săptămâni

"în Diverse" "de POV21"

Să fii luptător nu înseamnă să deții un echipament de K1, să ai un echipament special, să câștigi faimă prin reușitele tale și în primul rând acest sport…

 …nu este o meserie! 

Este o pasiune, care implică multă disciplină, muncă și, în special, un psihic puternic.

K-1, cea mai importantă organizație din istoria kickboxului, a apărut în 1993 și este o marcă de arte marțiale cunoscută în întreaga lume. Acest sport este foarte apreciat datorită luptelor sale de diviziune grea, reprezentând divertisment în luptele mondiale.

Un bănățean în vârstă de 26 de ani, din Arad, ne-a arătat că poți să reușești în acest domeniu, chiar dacă nu tot ceea ce simți să faci pe plan profesional se practică în sistemul de învățământ.

Eduard Gafencu s-a apucat de kickbox încă de la vârsta de 16 ani, când era elev al liceului CFR Arad. La doar două săptămâni a câştigat primul său meci prin KO .

Bună, Eduard, știm că ești un luptător profesionist, dar poți să ne spui mai multe despre ceea ce faci mai exact? Ce ne poți spune despre această meserie?

Sunt luptător profesionist de kickbox și box și iubesc ceea ce fac. Nu e deloc ușor, dar nu aș alege niciodată un alt job. Fac două antrenamente pe zi, ceea ce înseamnă patru sau chiar cinci ore pe zi de muncă.

Am unsprezece meciuri la profesioniști, opt KO și nicio înfrângere în kickbox. Eu lupt și în boxul profesionist, unde am o victorie prin KO.

Deocamdată, ca luptător profesionist, nu am pierdut, dar și dacă voi pierde voi trece peste și voi munci mai mult.

Te mai ocupi de altceva în afară de acest lucru, mai ai un alt job?

Nu aș avea timp de un alt job pe lângă ceea ce deja prestez, plus că îmi doresc să fiu cel mai bun în ceea ce fac. Deci îmi dedic tot timpul antrenându-mă.

Cum ai ajuns să practici acest sport? Ce sau cine te-a determinat să mergi pe acest drum? Consideri că ai făcut o alegere bună sau uneori îți pui semne de întrebare?

Fac sport de la 5 ani, părinții mei m-au îndrumat spre sport. Am început cu înot, fotbal, kickbox și box în cele din urmă. Cred că sunt făcut pentru sportul de contact. Mai mult ca sigur e darul meu de la Dumnezeu, deci este cu siguranţă o alegere foarte bună!

Bănuim că nu ți-a fost tocmai ușor să mergi pe acest drum. Ai avut parte de susținere sau ai făcut totul singur?

Părinții mei m-au susținut în tot ceea ce am ales să fac de mic copil până în prezent!

Credem că ai avut momente foarte interesante în această meserie. Ne poți povesti cea mai fascinantă întâmplare, ceva ce o să te lege mereu de acest sport?

Anul acesta am luptat contra unui elev al lui Peter Aerts și am reușit să îl fac KO cu un tornado-kick. Acest moment n-am să îl uit niciodată. Toată lumea a vorbit despre asta ceva timp!

Ce simți atunci când intri în ring? Ai putea să renunți vreodată la această senzație?  

Este o senzație unică pe care o ai atunci când intri în ring. Nu cred că aș putea spune în cuvinte sau în scris, aștept cu nerăbdare fiecare meci. Cândva, inevitabil, va trebui să renunț la aceste clipe minunate pentru că așa e viața și sunt sigur că îmi va fi foarte greu.

Ți-ai riscat vreodată viața în această meserie?

Nu știu dacă neapărat mi-am riscat viața. S-au întâmplat incidente de genul și nu sunt plăcute, dar eu merg cu Dumnezeu înainte.

Bănuiesc că nu ți-a fost ușor la început. Te-ai gândit vreodată să renunți pur și simplu?

Am renunțat, nu am mai făcut din 2013 până în 2017 pentru că nu am avut oamenii potriviți lângă mine, dar m-am reapucat pentru că am descoperit un tânăr antrenor, care își dorea și încă își dorește performanță. Care nu se gândește doar la el. Numele lui e Ruben Stoia și împreună am făcut lucruri frumoase în acest sport.

 

Dacă ai avea un copil, ai vrea să te urmeze pe acest drum?

Când voi avea un copil, îi voi oferi libertatea de a alege singur sportul sau ceea ce vrea să facă, pentru că la rândul meu am avut această libertate de a alege singur.

Mai mult ca sigur îl voi îndruma spre sport! Așa ar trebui să procedeze fiecare părinte, dar îl voi lăsa să își aleagă singur sportul, exact cum au făcut părinții mei. Le-aș dori tuturor părinți ca și ai mei!

În final, ce le recomanzi celor ce vor să practice acest sport și celor care citesc acest interviu?

Eu recomand tuturor să facă sport. Nu neapărat de contact.

Iar pe cei ce aleg sportul de contact îi sfătuiesc să lupte pentru visul lor și să nu renunțe niciodată, chiar dacă vor întâmpina greutăți în această minunată călătorie.

Pentru o minte sănătoasă e nevoie de un corp sănătos!

 

Studentă în anul 2 la Jurnalism în cadrul facultății FSPAC (Universitatea Babeș-Bolyai-Cluj), fostă elevă a Colegiului Național de Informatică din Piatra-Neamț. Ador călătoriile, cititul, psihologia, oamenii frumoși și în special câinii.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*