Eli Vorbește

Eli Vorbește – Interviu cu tipa „influencer de fapte bune” din România

"în De POVeste" "de POV21"

Eli Neicuț, cunoscută sub numele de „Eli Vorbește” este „influencer de fapte bune” în România. La doar 26 de ani, ea are un canal de Youtube, numit foarte inspirat – Eli Vorbește și coordonează o echipă de constructori de case.

Pentru că asta face Eli – vorbește. Și o face într-un stil extrem de organic și dulce, în așa fel încât mesajul transmis de ea îți rămâne întipărit în minte. Știu asta pentru că am găsit-o într-o seară în cadrul emisiunii „Starea Nației” cu Dragoș Pătraru pe Prima TV și am fost cucerit instantaneu de pasiunea acestei fete.

Dar o las pe ea să vă spună mai multe…

Î: Salut, Eli! Mă bucur că ai acceptat să schimbi câteva idei cu noi. Pentru început, am o întrebare foarte simplă. De ce să muncim voluntar?

Eli: Păi, de ce nu?

Adică… ce altceva să faci? Ce faci după călătorit, seriale și ieșit în oraș, care treacă-meargă o perioadă? Da, avem nevoie și de relaxare. Dar după ce muncim atât fiecare la jobul/școala lui, cred că merităm să încercăm și altceva. Dacă acel „altceva” schimbă viața cuiva în bine, de ce să mai stai pe gânduri?

Cred că este mai dificil, în prima fază, să treci peste „De unde să încep?”, „Oare mă descurc?”, „Cu cine să vorbesc despre asta?”. Dacă treci, totuși, în scurt timp devine o dependență de bine!

Î: Există o oarecare stigmă față de voluntariat pe care o văd la persoanele de vârsta a treia. Aceștia spun că voluntarii sunt fraieri care se consumă fără rost și nu produc nimic. De ce există această atitudine și cum îi vezi evoluția?

Eli: „Muncești pe moca, fraiere” am auzit-o și eu, și nu doar de la vârsta a treia, din păcate.

Mie îmi place să spun că, deși voluntariatul nu îți dă bani, te ajută să îți formezi niște aptitudini pe care mai târziu nu le poți cumpăra cu oricâți bani vrei tu. Skill-uri în socializare, organizare, leadership, time management etc., fiind toate cuvintele alea pompoase de se tot cer pe la interviurile firmelor de renume.

Știu din povești de pe vremea bunicilor noștri că așa-zisul „Voluntariat” însemna muncă forțată, neplătită. Cum am doar 26 de ani, n-am prins vremea aceea.

Nu pot să știu ce sentimente au adunat ei atunci. Sper totuși să nu impună aceeași atitudine nepoților lor. Aceștia chiar vor concura pentru locul ăla de muncă bine cotat pe care îl vor. Mai ales că vor concura cu tineri care, deja, vor fi încercat măcar două-trei experiențe similare.

Dar să știi că am văzut și bunicuțe care merg și stau cu copiii abandonați în spital. Bunicuți cu pensie minimă care introduc patru lei în urna de donații pentru una dintre cauzele noastre.

Î: Cum combați activ comportamentele egoiste?

Eli: Atitudinea învingătoare nu este: „Aoleu, românii ăștia-s așa superficiali! Se uită numai la can-can și donează doar de Crăciun.”.

Nu, din contră. Atitudinea ar trebui să fie mai degrabă ,,Suntem luați prea tare de valul de probleme care au loc în timpul anului. Deci eu mă ambiționez să găsesc o modalitate cât mai bună de a-mi alege cuvintele și imaginile, ca să ajung și la acei oameni, nu doar de Crăciun!”. 

Le voi arăta că bucuria ajutorului nu se rezumă doar la ajutat, ci și la faptul că, fiind alături de comunitate, te descoperi cu adevărat pe tine!

Pentru ceilalți care încă au ceva de comentat sau încă aleg să ignore, am învățat că, dacă vreau să am o mentalitate cât mai ancorată în realitate, trebuie să văd exact ce motivează și ce plictisește. Trebuie să învăț să nu judec. Am învățat că fiecare a avut o copilărie, un anturaj, o educație în spate. E imposibil să placă tuturor tot ce faci tu.

Vreau doar să cred că într-o zi, de la majorat până la pensie, va fi măcar o zi în care vor fi priviți oamenii buni cu alți ochi.

Î: Cum a apărut „Eli Vorbește”? Ce te-a motivat să iei atitudine?

E: Revin la argumentul cu care am deschis acest interviu. Sufeream de o lipsă totală de subiecte care să-mi dea energie. Căutam ceva care să-mi stârnească căldură interioară și fericire, prin simplul gând la acel ceva. 

Știi cum sunt întrebați unii artiști: „Te vezi făcând altceva în afară de muzică? – Niciodată! Muzica e viața mea!”. Ei bine, noi, ceilalți, nu suntem așa binecuvântați să avem un răspuns așa rapid și sigur… 

După ce am ieșit pe banii mei”, la primul salar’ desigur că am vrut să-mi cumpăr tot ce nu puteam să le mai cer alor mei. Știi tu, haine de la mall, citybreak în Italia și toate cele. După o perioadă, totuși, m-am întrebat:

„Așa și? Acum încotro? De-asta am venit eu pe-aici? Doar de-asta?”. 

Și, astfel, m-am gândit la ce am mai făcut eu în „tinerețe”, dar care mi-a plăcut nespus de mult. Și m-am pus pe amintit… mereu a fost școala și implicare extrașcolară, facultatea, două ONG-uri, job și… nimic.

Fără acestea, cu siguranță aș fi fost un personaj foarte șters, care te-ar fi plictisit cu câte platitudini poate să vorbească – că asta cu vorbitul nu o am din voluntariat. Ha-ha-ha! Deci cu siguranță aș fi vorbit ca și până acum, dar fără cap, coadă sau vreun mesaj sănătos.

Am zis ok, hai să mă întorc la treabă. Dar ce să încerc? Cu căței, cu pisici, cu copaci, cu civism, cu spitale, cu ce? Sunt atâtea cauze de nu mai știu la cine să merg sau unde aș putea fi cel mai utilă? 

Hai să scriu pe Youtube… și ce să vezi, cred că sunt trei, hai patru ONG-uri în România care chiar au filmulețe de prezentare sau unele care chiar să te facă să intri în povestea lor.

Și atunci am zis… OK! Aia e! Fac eu Primul Canal de Youtube despre Voluntariat din Romania.

Aduc oameni și exemple. Povestim împreună – de ce se înghesuie lumea să se implice, deși nu sunt plătiți în bani.

Î: De ce Youtube și nu altceva?

E: Pentru că folosim Youtube din ce în ce mai des – uneori mai des ca Google – pentru a căuta informații foarte variate. Dacă vrei să gătești, să rezolvi o eroare de programare, să te machiezi, să te „emancipezi”, să râzi, să… orice, există sigur un video. Dat fiind că Voluntariatul este despre energia oamenilor, „de-ce-ul” care  stârnește inițiativa, nu cred că e transmis corect doar în poze, sau doar în text.

Î: După cum am spus, te-am văzut la Starea Nației cu Dragoș Pătraru pe Prima TV. Acolo ai povestit despre „Eli Construiește”. Spune-ne câte ceva despre mișcarea asta pe care vrei să o lansezi! Ce construiește Eli?


E: Varianta A. O căsuță pentru o mămică abuzată și cei 6 copii ai ei. 

Varianta B. O comunitate de oameni care separat nu ar putea schimba lumea, dar împreună construiesc imperii. 

Varianta C. Toate opțiunile de mai sus.


Răspuns corect: C.

Am început anul trecut de Crăciun, când și eu, ca mulți alții, vizitam centre de plasament. Atunci mi-au răsărit în cale Alexandra și cei mai lipicioși, educați și luminoși copii de pe Terra.

Gabi, Alex, Delia, Ana, Ștefania și Claudia.

Atunci am știut că eu trebuie să fac cumva să nu fiu și eu unul care îi sufocă de cadouri două zile pe an. Am făcut bradul cu ei acasă. Știam că durerea lor cea mai mare era că stau toți șapte în două cămăruțe din chirpici.

Dar… cine eram eu să fac o casă? De la zero, tot cu atâția bani în buzunar.

Am mai adunat niște încredere în mine și o gașcă de oameni care nu mă lasă la greu și am zis – ok – ce ne trebuie?

Iată-ne câteva luni mai târziu. Eli Vorbește și echipa au strâns 80 000 lei. Jumătate din valoarea casei e achitată cu acei bani, iar jumătate, din materiale donate. Așa am deschis șantierul!

Planul e destul de simplu: trei dormitoare pentru câte doi copii. Fiecare are biroul și colțul lui de joacă. Bucătărie echipată și un living primitor așa cum Alexandra doar visa.

Urmăriți-ne online pe Eli Vorbește, acolo vă povestim tot ce facem cu lux de amănunte, și pentru cei care ne-au donat încrederea lor, dar și pentru cei care poate la anul, inspirați de nebunia unor corporatiști, actori, medici, antreprenori, studenți, se apucă și ei!

Î: Ce sentimente ai când reușești să ajuți oameni?

Împlinire – că am facut ceva care să conteze pentru cineva.

Fericire – cu endorfine, ca atunci când mănânci cea mai bună prăjitură din lume (fără repercusiuni calorice, evident).

Mândrie – că nu am făcut asta singură, ci cu oamenii autentici pe care i-am adunat și de care mă leagă acum amintiri mai spirituale.

Î: Ce dificultăți ai întâlnit pe acest drum? Ai avut vreun moment în care ai vrut să renunți?

E: De fiecare dată când îmi venea în cap „the R-word”, mă gândeam și mă gândesc și acum că în toate biografiile de succes ale oamenilor pe care îi urmăresc mereu apare o frază despre cum faptul că nu au renunțat nici a 123456-oară a fost cheia succesului.

Și am zis, bă, e un semn bun… că dacă era prea simplu și banal, nu aveam motive.

Motivul principal, care este foarte răspândit, cu precădere la cei din generația noastră este banala lipsă de răbdare! Vrem aici și acum, rezultate instant. Haide!

Încă din liceu mă uitam la multe TED Talks și mai citeam cărți motivaționale. Când spunea cineva că a construit brand-ul X, afacerea, visul în Y ani, mi se parea așa… E, nu a muncit el destul, ia să vezi că eu fac în câteva luni și un canal de Youtube și o casă – stai pe-aci!

Dar apoi, lecția răbdării mi-a spus că sar niște etape. Că pot deveni superficială și să mă abat de la țelul meu fără să îmi dau seama. În goana după niște cifre impuse de cei care nici măcar nu se uită la ce fac. Că întâi trebuie să descopăr care mi-e vocea și drumul, iar asta cere timp, feedback. Mai multa muncă și… răbdare.

Î: Cine te susține?

„Cum îți răsfeți iubitul?” „Păi, uneori tac!”

Eli Vorbește

E: Aia sunt eu, până și numele vlogului a venit de la prietenul meu. Pentru că… Eli Vorbește.

Apoi sunt cei douăzeci de oameni pe care am reușit să-i adun pentru căsuță. Alexandra care mă ajută să scriu mai bine. Jeanina care mă trage de urechi atunci când mă „bosumflez” la vreun comentariu negativ și toți prietenii care atunci când cer ajutor, fac cumva și se descurcă.

La care se adaugă cei două mii de oameni care mă urmăresc. Din când în când, aruncă o inimioară sau un like la postările mele pline de drag.

Î: Cum pot cititorii POV21 să te încurajeze? Dar să ți se alăture?

E: În funcție de unde le place să stea mai mult. Mă găsiți pe Facebook/Instagram/Youtube la @elivorbeste.

Eu prezint pe acolo tot felul de cauze cărora merită să le acorzi câteva minute. Măcar până afli ce-ți gâdilă interesul și care ar putea să nu te mai lase să dormi noaptea de entuziasm și idei nebunești.

Dacă încă nu e acolo episodul cheie care să vă inspire sau aveți idei despre cum putem să le arătăm mai multor oameni cât de cool este voluntariatul, scrieți-mi și vă răspund!

Î: În final, ce sfat le-ai da celor care își doresc să facă voluntariat dar se simt stânjeniți și descurajați de familie/prieteni?

E: Am auzit o glumă bună la o prietenă care a început o afacere pe cont propriu. Adesea nu e înțeleasă atunci când explică modul ei de supriavețiuire fără salariu stabil și un program fix:

Prietenilor le spun că sunt  „freelancer”, părinților – „antreprenor”, iar bunicilor – „patron”.

E: La fel, dacă vrei să pornești de undeva, poți să o formulezi altfel. În loc de merg să fac „voluntariat” – merg să caut prietenii ăia adevărați cu care să construiesc proiecte noi și cu care să vreau să trag o beție și la pensie.

Merg să muncesc pentru cariera mea. Merg să învăț ceva util, ca să nu stau toată ziua la calculator și prin baruri.

Iar pentru tine, dacă ai văzut titlul acestui articol, ai dat click și ai scrollat cu privirea până aici, e clar că ești fix acolo unde trebuie. Îți dai seama că doar liceu/facultate/job înseamnă să mergi cu valul; să nu te diferențiezi cu nimic. Oricând vrei să mai afli ceva nou despre tine, trebuie să ieși puțin din zona de confort.

Voluntariatul va fi mereu o soluție bună. Bună și pentru tine, și pentru cei din jur.

Dacă ați ajuns până aici și încă nu ați căutat canalul ei, o găsiți pe Eli Vorbește pe Youtube, dând click AICI.

Absolvent al Colegiului Național Liviu Rebreanu - Chitarist - Pianist - Producător muzical - Robotician - Student la Mecatronică și Robotică în cadrul Univerității Tehnice Cluj Napoca - Pasionat de psihologie - Convins că psihicul uman este doar suma unor ecuații predefinite - Face parte din echipa POV21 din Aprilie 2017 și dorește să schimbe lumea prin puterea exemplului, a bunătății și a muncii susținute - Consideră că toți oamenii merită șanse egale, dar că nu toți sunt cu adevărat egali

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi