M-am născut din a gândurilor putrezire
Înotând în adâncul negru al oceanelor.
În lumea mea nu mai există iubire
Se mai aude doar murmurul sufletelor.
Ca botezător l-am avut pe Toma necredinciosul
Și ca părinte pe Iuda trădătorul.
Lacrimile celor morți m-au reînviat
Drept regină a Infernului m-au încoronat
Zeus, Pandora, Orfeu, Persefona,
S-au mirat frunzele când au văzut lumina
Ce odinioară aprindeau făcliile
Care au incendiat bisericile.
S-au spart icoanele bizantine
Când vântul răspândea mântuirea
Și s-au înălțat valurile de rugăciune
A cinsti puterea mea.
Coroana mea va fi îmbibată în sângele naturii
Iar pe rochia cu franjuri aurii
Vor fi atârnate durerile neamurilor
Ce s-au lepădat de credința lor.
Și atunci când și nemurirea mi se va supune
Voi invoca oști de albine
Și îmi voi împodobi armura cu a lumii vecinicie.

Antonia Alexandra

Foto: Denisa Boroica