Avortul consimțit

Avortul consimțit – adevărul crud despre puterea de a alege

"în Citește-mă!" "de POV21"

Avortul consimțit este actul de a întrerupe o sarcină prin eliminarea fătului din cavitatea uterină înainte de termenul de gestație. În ultima vreme, acesta reprezintă un subiect aprins de dezbatere pentru anumite grupuri de interese.

De asemenea, insist să specific consimțit, pentru că acest cuvânt subliniază ideea de alegere – femeile pot opta pentru această intervenție.

*DISCLAIMER: majoritatea surselor de informare sunt lucrări sau articole științifice în limba engleză (link la finalul articolului). De asemenea, scopul prezentului text NU este de a promova avorturile, ci de a susține drepturile femeilor de a alege și de a demonta preconcepții și stereotipuri la adresa acestui act.*

Avortul consimțit are loc, la noi, cel mai adesea din cauza sărăciei, instabilității financiare și psihologice sau din cauza lipsei de informații.

Sărăcia determină la noi în țară sute de cazuri în care femeile aleg să facă avort. Motivul principal este că ele nu-și pot permite să-i ofere viitorului copil tot ce are nevoie.

Din punct de vedere obiectiv și realist, aceasta este alegerea înțeleaptă. Până la urmă femeile nu sunt doar „fabrici de copii”.

E penibil că trebuie să subliniez acest fapt, dar femeile sunt ființe umane raționale. Ba mai mult, în acest context sunt singurele care pot alege. Multe femei știu că, decât să aduci un copil, posibil nedorit, în chin și sărăcie, mai bine consultă un medic.

De asemenea, educația sexuală începută încă de acasă, din familie, ar rezolva enorm de multe dintre problemele pe care le are societatea românească, raportat la tema pe care o discută acest articol.

Trăim într-o lume liberă, în care femeia trebuie să fie stăpâna propriului corp. Viața ne pune în situații critice, fiind nevoie să luăm decizii delicate, ce pot avea un impact extraordinar asupra noastră.

Instabilitatea financiară și psihologică reprezintă o parte din factorii care influențează numărul de femei pentru care avortul a devenit o opţiune. Dacă nu ai stabilitate financiară, așa cum am menționat mai sus, este clar că n-o să te avânți în creșterea unui copil, proces ce este costisitor atât pe plan material, cât și emoțional. Instabilitatea psihologică, pe de altă parte, este ceva ce trebuie corectat cu grijă, în timp, înainte să te hotărăști că vrei să aduci pe lume un copil.

În mod surprinzător, această instabilitate emoțională derivă și din accesul nostru ridicat la un anumit tip de informație, însă nu cea care trebuie.

Viitoarele mame știu mult mai bine ca înainte care sunt elementele ce defavorizază evoluția sănătoasă a unui copil. Acest lucru este esențial de înțeles și este cheia pentru rezolvarea laturii etice a acestei probleme. Paradoxal, în unele cazuri, avortul consimțit este un gest născut din empatie și din dorința de a nu aduce un om pe lume doar ca să sufere.

Creșterea unui copil nu se rezumă doar la a-i da bani „de pachețel” când pleacă la școală și a-l îmbrăca bine când este frig. Nicidecum…

Să crești un copil înseamnă să-i oferi o părticică din tine, să-l înveți să fie om și să-l înveți că, la rândul său, va trebui să-i învețe și să-i ajute pe alții să fie oameni.

O persoană instabilă din punct de vedere psihic nu va putea rezista șocului de a fi părinte, nu va da randament și va pierde lupta cu realitatea, oricât de multă iubire i-ar oferi copilului. Mai ales că avortul consimțit s-a dovedit ca fiind mult mai puțin traumatic decât nașterea, pentru toate părțile implicate.

Și dacă n-am învățat băieții de ieri să respecte corpul femeilor, ne-am trezit cu bărbații de astăzi care le batjocoresc și le violează.

Violul este actul sexual pe care majoritatea societății alege s-o treacă pe o listă de subiecte taboo. Violul este o practică veche de când lumea și pământul, însă oamenii continuă să se înece în degradare și să practice acest act lipsit de umanitate. Femeile suferă traume majore în urma violului, rămânând cu o teamă și durere apăsătoare.

Nici nu vreau să cred că trebuie să mai spun că femeile NU sunt în niciun caz vinovate pentru faptul că sunt violate.

Îmbrăcămintea, atitudinea, alcoolemia – niciuna dintre acestea nu reprezintă o scuză pentru viol. Mai grav este că în cazul copiilor concepuți prin astfel de acte de lipsire de libertate și agresiune, victimiele sunt adesea presate de Biserică sau de societate să ducă sarcina până la termen și să crească, practic, copii concepuți cu ură și violență.

Femeile nu-și doresc nicidecum să aducă pe lume urmașii celor ce le-au răpit puritatea și demnitatea. Nici celor ce le-au răpit stabilitatea mintală și le-au cauzat doar suferință și de multe ori și umilință. De mult prea multe ori victimele violurilor sunt copile, minore, care nici măcar n-au învățat ce-i aia dragoste sau viață. Un copil nu e capabil să crească alt copil, un copil trebuie să-și trăiască copilăria.

În mod ideal, aceste fete apelează la doctori și, implicit, la avortul consimțit. Realitatea… diferă. Prea puține, ulterior apelează și la psihologi. Totuși, a cui e alegerea? Nimeni nu face avort „sportiv”, fiind un proces traumatizant EXCLUSIV pentru mamă.

Mama trece prin toate chinurile procesului, mama se confruntă atât cu societatea, cât și cu ea însăși. Doar ea poate să aleagă dacă vrea să trăiască cu un copil de mână sau nu. Nimeni nu are dreptul să aleagă pentru ea, nimeni nu are dreptul s-o judece.

De ce? Pentru că în pântecele sale se află fătul. Doar ea știe dacă mediul îi este propice copilului pentru o dezvoltare armonioasă.

Dar mai există încă o minoritate de oameni care pun în pericol viețile tuturor. Cadrele medicale care refuză să efectueze intervenții din cauza propriilor credințe (de ordin religios).

Aceste specimene monstruoase, egoiste, egocentriste și auto-îndreptățite până la Dumnezeul cu care ei pretind că se plimbă de mână sunt o rușine pentru datoria pe care se presupune că o reprezintă și un risc major pentru siguranța societății.

În momentul investirii ca medic, absolvenții universităților de profil rostesc un jurământ cunoscut sub numele de „Jurământul lui Hippocrate”. Acesta are, în original, două părți contradictorii: frazele trei și patru, care obligă medicul să facă ceea ce este mai bine pentru pacient, dar interzic avortul consimțit și eutanasia.

Astfel, în clipa în care doctorii au realizat că e infinit mai rău să produci chinuri, durere și să forțezi un om să trăiască o viață scurtă în boală, s-a constituit un alt jurământ, pe care doctorii moderni ar trebui să-l respecte. Dar noi tot în Evul Mediu am rămas… în mare parte pentru că noi spunem că sămânța e deja floare.

Simte vreun făt durerea procesului de avort așa cum ar simți un adult că este ucis?  Pe scurt, nu.

În primul rând, o ființă umană NU este definită de batăile inimii ce apar în a cincea săptămână de sarcină. Unii ar spune că o astfel de remarcă este de o cruzime incredibilă. Tot aceștia, probabil, nu au iubit biologia din liceu.

Reprezentând un reflex vegetativ, cruda realitate e că bătaia inimii nu ar diferenția un fetus uman de orice altă vietate. Adică, bătaia inimii NU este o trăsătură specific umană.

Însă a fost, în repetate rânduri dovedit științific că fătului i se dezvoltă cortexul, centrul conștiinței umane, abia după șase luni de la concepție.

În acest context, psihologul american David Foulkes atestă că visarea este un proces cognitiv, care este strâns legat de capacitatea de a vizualiza și de a-ți imagina lucruri. Absența activității cerebrale specifice visului la fetus dovedește că acesta nu experimentează nimic în uterul mamei.

Prin urmare, acesta se simte ca atunci când adulții experimentează un somn lung și adânc, dar fără vise, imagini sau amintiri. Concluzia de aici este că fătul nu are niciun simț activ, chiar dacă organele aferente există.

În plus, avortul consimțit este efectuat de specialiști în condiții sterile și sigure. Se încearcă în mod constant ușurarea procesului și pentru mame.

Cu alte cuvinte, se poate spune clar că singura ce simte și înțelege ceea ce se petrece este însăși mama.

Creierul unui nou născut se resetează în timpul nașterii naturale. Acest act are un impact extrem de ridicat asupra copilului, fiind chiar traumatizant:

,,Naşterea nu constituie mai mult începutul vieţii individului decât sfârşitul gestaţiei. Naşterea reprezintă o serie complexă şi foarte importantă de schimbări funcţionale care servesc în a pregăti nou-născutul pentru a trece podul dintre gestaţia dinăuntrul uterului şi gestaţia continuată în afara uterului” (Montagu, 1986, 57).

Și ce se întâmplă cu copiii ce ajung totuși să se nască?

Foarte simplu. Fie mama alege să-i păstreze, cel mai adesea din cauza presiunii sociale. În cele mai multe cazuri este instabilă sau nepregătită pentru această frumoasă, dar extraordinar de dificilă misiune. În astfel de situații, unele ajung să regrete decizia.

Asta conduce la alte situații negre precum vânzarea de copii sau infanticidul. În cazurile fericite, singura problemă rămâne creșterea unor viitori adulți într-un mediu neprielnic care poate duce la diverse afecțiuni sau manifestări improprii de ordin psihologic.

Fie alege să îi ducă la centrele speciale, unde vor fi dați spre adopție. Acești copii care ajung în centre sunt singuri și dezorientați printre străini, și vor dezvolta probleme de comportament. De asemenea, sunt destul de greu de integrat în societate și pot ajunge să acționeze în detrimentul evoluției societății.

De ce? După șocul suferit în momentul nașterii.

Mulți sunt abandonați chiar la naștere, ceea ce activează un instinct extrem de puternic de supraviețuire, care este extrem de greu controlat și nu mai dispare vreodată.

Există, desigur și cazuri extraordinare în care copiii se dezvoltă și învață și au parte de o educație potrivită. Ei devin niște membri excepționali ai societății. Aceste cazuri, însă, sunt extrem de rare. Meseria de părinte este foarte grea și foate încărcată de responsabilitate, iar greșelile ireversibile sunt foarte ușor de făcut.

În concluzie, decât să-ți riști viața, viitorul unui copil și, foarte probabil, fericirea câtorva persoane din jurul adultului ce va deveni, mai bine iei o decizie, crudă, dar asumată și liber consimțită, nu? Avortul consimțit salvează mult mai mult decât distruge.

Iar noi, ceilalți, ar trebui să învățăm să nu ne mai dăm cu presupusul în legătură cu viețile altora. Fiecare știe cât beton are în papuci și câtă presiune are pe umeri, astfel alegând în consecință.

Democrația se fundamentează pe libertatea de a alege informat. Orice altceva sunt minciuni și iluzii care rănesc milioane de oameni.

Bibliografie suplimentară:

https://www.scientificamerican.com/article/when-does-consciousness-arise/

https://www.humancondition.com/freedom-expanded-book1-how-and-when-humans-became-conscious/

https://www.researchgate.net/publication/236228571_A_Neural_Marker_of_Perceptual_Consciousness_in_Infants

https://www.forbes.com/sites/johnfarrell/2018/04/19/tracing-consciousness-in-the-brains-of-infants/#4a92b534722f


Autori:
Georgiana Badea
Laura Bîrgăoanu
Cornea Cătălin

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

sunt eu

  același eu ce poartă numele blestemat povara noastră umană eul pe
Picături pe Suflet

Picături pe Suflet

Îmi aștern gândurile pe o foaie pătată de cerneală mă gândesc la
Exitus

Exitus

Numește-mi iubirea cu nume de basm În care-mi cântă copilele stele, Dintr-ale
Derulează înapoi