Suntem doar niște marionete în mâinile societății

"în Diverse" "de POV21"

 

De cele mai multe ori, din nevoia noastră de validare și de apreciere ne dorim să fim acceptați în societate. Lucru total firesc și normal, dar problema intervine atunci când uităm să avem grijă de nevoile și de dorințele noastre doar pentru a respecta standardele societății. O societate plină de prejudecăți, care ne va critica și ne va judeca alegerile, viața, până când vom ajunge doar niște simple marionete.

Din frica de a nu fi ridicularizați sau neimportanți, de a părea incapabili sau slabi, credem că ceea ce ne spun ceilalți că ar trebui să facem reprezintă firescul. Nu, firesc este să facem ceea ce ne face pe noi fericiți și aduce liniște sufletului nostru. Atâta timp cât nu afectăm fericirea celorlalți și nu ne limităm libertatea este stric alegerea noastră ce vrem să facem cu propria viață, cum vrem să trăim și după ce principii să ne ghidăm.

Ne ascundem părerile, opiniile și lucrurile care ne fac rău doar pentru a părea perfecți în fața unor persoane care nici măcar nu sunt importante în viața noastră, care nu ne cunosc în esență, nu știu trăirile și emoțiile noastre. Societatea nu va fi niciodată lângă noi să ne strângă noaptea în brațe, să ne șteargă lacrimile și să ne aline durerile.
Credințele și normele pe care le vedem la părinții noștri ne vor defini mai târziu ca adulți, dar este strict responsabilitatea și alegerea noastră dacă vrem să schimbăm sau nu niște standarde care ne fac rău și ne împiedică să evoluăm. Părinții nu mai sunt vinovați de hotărârile și de deciziile pe care le luăm atunci când creștem.
Aud tot mai des rude sau cunoștințe care neinteresați de propria viață, plini de frustrări și de traume pentru că nu reușesc să fie fericiți, aleg să o controleze pe cea a copiilor lor, în loc să îi îndrume în cunoașterea și descoperirea lor emoțională. Afirmații precum ,,Dar copii și căsătorie când? Doar ai o vârstă.” sunt tot mai frecvente din partea vârstnicilor, oamenii care ar trebui să ne ajute să ne găsim fericirea în lucrurile pe care ni le dorim. Dacă tu ai un copil sau un soț, a fost doar alegerea ta, nu înseamnă că și copiii tăi ar trebui să ia aceleași decizii și să facă aceleași lucruri. Ceea ce pe tine te face să te simți împlinit și fericit nu înseamnă că-l face și pe cel de lângă tine.
Oamenii au idealuri de viață distincte, iar evoluția lor este diferită, lucru total natural, dar care de cele mai uite ori eșuează. Eșuează în fața celor care sunt prea speriați ca să își asculte sufletul și intuiția, în detrimentul unora care, frustrați de nefericirea lor, nu îi lasă nici pe ceilalți să trăiască așa cum vor.
Iar femeile trecute de o anumită vârstă sunt adesea văzute ca unele puse pe distracție și dezinteresate de familie, doar pentru că aleg să nu aibă copii și să nu se căsătorească. Ei bine, dragilor, nu oricine poate fi părinte, nu oricine poate fi capabil să acorde timp, grijă și atenție infinită unui copil, să aibă răbdare și să nu fie distras de stresul cotidian sau de facturile neplătite atunci când sufletul copilului va avea nevoie doar de dragostea și de afecțiunea părintelui său. Un copil căruia nu i se acordă atenția și afectivitatea pe care le așteaptă de la persoanele în care are cea mai mare încredere, se va simți abandonat și respins de către părinți, dezvoltând astfel traume emoționale și frustrări pe care le va interioriza și de care nu va ști să se elibereze.

Nu oricine își dorește o nuntă plictisitoare și comună, o nuntă în care ești prea orbit de stres, de cheltuieli și de satisfacerea plăcerilor tuturor invitaților, uitând astfel să mai fii atent la persoana cu care te-ai hotărât să îți unești destinul și la importanța zilei care se presupune că ar trebui să fie una dintre cele mai frumoase din viața ta. Dacă vei face o nuntă doar pentru că toți prietenii tăi au făcut-o sau pentru că așa îți spun rudele îndepărtate și vrei să fii și tu în rândul oamenilor, vei obține o nuntă care te va epuiza considerabil pentru că vei dori să fie perfectă, să faci pe plac fiecărui invitat. Și poate că va fi perfectă, dar cu siguranța nu pentru tine, ci pentru ceilalți.

Majoritatea tinerilor urmează facultățile, iar mai apoi joburile care le oferă salariile cele mai mari și funcțiile cele mai importante, fiind adesea impuse de părinții mult prea sceptici, de rudele prea îndepărtate ca să-i cunoască cu adevărat sau de prietenii prea nepăsători de binele lor. Iar apoi îi auzim pe adulți cum se plâng că sunt prea obosiți, prea lipsiți de motivație și prea stresați din cauza serviciilor solicitante și plictisitoare, a stresului și a efortului mult prea mare pe care îl necesită munca acestora. De ce oare? Tocmai pentru că alegem să nu facem ceea ce ne place, ceea ce ne pasionează și ne face fericiți, alergăm atât de mult să le demonstrăm celorlalți cât suntem de buni, de capabili și punem o presiune imensă asupra sănătății noastre mintale și fizice. Suntem într-o fugă continuă de a avea cât mai mulți bani și uităm să ne îngrijim de cele mai importante lucruri din viața oricărui om, de partea noastră emoțională și spirituală.

Ne dorim să fim perfecți în fața societății, iar perfecțiunea este distrugătoare și are efecte dezastruoase asupra liniștii și calității vieții noastre. Preferăm să purtăm măști care să ne ascundă insecuritățile, nu dorim să părem slabi, proști sau incapabili în fața lor pentru că astfel ar fi scoase la suprafață răni mult prea adânci și profunde din interiorul nostru, care ne-ar face să ne simțim vulnerabili. Dar vulnerabilitatea este cea mai frumoasa comoară pe care omul o are și pe care o poate expune celorlalți fără a-i fi teamă că va fi rănit. Din frica noastră de a ne ascunde imperfecțiunile și slăbiciunile, ascundem inocența, autenticitatea și puritatea din noi, riscând să pierdem tot ceea ce avem mai frumos și mai bun de oferit.

Ei bine, oamenii pot hotărî să-și trăiască viața după propriile dorințe și nu după prejudecățile societății, care fac din noi doar niște marionete lipsite de orice fărâma de realizare sau de evoluție.

Bianca Păun

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*