tragedia din clubul Colectiv

Tragedia din clubul Colectiv – Patru ani de lacrimi și minciuni

"în Gândurile POV21" "de POV21"

Cu toții cred că vă amintiți despre tragedia din clubul Colectiv, ziua care a marcat România.

O sângeroasă dată de 30 octombrie 2015, ce va rămâne veșnic în sufletele noastre. 

Din păcate, am hotărât să scriu acest articol destul de târziu, aș spune. Însă tocmai au ieșit la iveală noi informații, noi videoclipuri, noi poze… noi abuzuri. Cel mai scandalos moment ține de filmările ce au fost date publicului după atâta timp.

Patru ani plini de minciuni – o recapitulare:

Incendiul, deși a durat cinci ore, a îndoliat familii și a sfărâmat suflete și inimi în doar nouăzeci de secunde.

Clubul nu deținea nicio formă de autorizație ISU pentru siguranța clienților. Funcționa oricum, datorită banilor înfundați în buzunarele mafiei. Asta a costat vieți și a stârnit mișcarea #corupțiaucide.

Libertatea, un cotidian național, a fost instituția de presă ce nu a lăsat baltă acest subiect nici până în prezent. Ei au strâns informații și au reușit să obțină filmările din acea noapte de groază.

Structura foto-video a fost introdusă în 1991 și trebuia să aibă ca atribuție înregistrarea evenimentelor pentru a folosi la întocmirea unui raport ce ajuta la un eventual proces, respectiv pentru a decide ce a fost sau nu bine la procedurile susținute.

1461 de zile. Atâta le-a trebuit unora ca să își găsească măcar coccis-ul din coloana vertebrală și să recunoască, pe deplin, maniera în care s-a desfășurat totul.

De ce sunt aceste video-uri relevante? Ele arată două aspecte importante, reciclate, în principiu, de presa mai mare.

În primul rând, arată că România rămâne țara tuturor posibilităților în rău. Arată că nimic nu s-a schimbat în atâta amar de vreme și că noi, cu toții, suntem victimele unui război pe care reprezentanții noștri îl duc cu demnitatea, bunul simț și moralitatea.

În al doilea rând, arată cât de nepregătiți sunt „salvatorii” din România. Eu nu vreau să mă leg de limbajul impropriu al oamenilor, pentru că oricine s-ar speria de o asemenea situație, însă faptul că oamenii aceia erau atât de speriați spune enorm de multe despre pregătirea acestora.

Mai grav este că acele filmări au fost cerute

Au fost cerute orice informații scrise sau foto-video, cu disperare chiar de către familiile îndoliate. Au fost cerute de către părinții care au pierdut tot ce aveau mai drag pe lume. Au fost cerute și de către procurori în cercetarea misterului ce învăluie tragedia din clubul Colectiv, dar au primit doar tăcere din partea organelor abilitate. Au primit doar un spate întors și o nepăsare obscenă timp de patru ani de zile.

S-au cerut contestații încă de la predarea primului raport

S-a cerut contestarea adevărului tragic ce a înjunghiat în inimă sute de români. S-a observat fără discreţie că a fost o improvizație totală. Corupția și lipsa de responsabilitate a curmat vieți.

Dezinteresul obișnuit cu care au acționat instituțiile de urgență în acea situație tragică există și în prezent. Victimele sfâșiate de durere fizică și psihică au fost lăsate să zacă; oamenii erau aruncați pe jos și cărați cu paleți industriali și cereau ajutorul pompierilor fluturând mâinile să fie observate. S-au întâmplat atâtea, și, cu dezamăgire spun că toate au fost în zadar…

Vii sau morți, nu a contat!

Normal că nu, atâta timp cât nici pulsul nu li se lua oamenilor. Normal că nu, când lumea fugea și striga cu disperare după cinci ore că ,,ard oameni”. 

Nu demisiile în plină glorie soluționează aceste probleme. Nu demisiile la patru ani de la tragedia din clubul Colectiv îi aduc înapoi pe acei tineri care puteau schimba lumea. Nimic nu îi va aduce înapoi…

Tot ce putem face este să nu îndrăznim să uităm ceea ce s-a petrecut pe 30 octombrie 2015. Odihnească-se cu toții în pace!

Autor: Laura Bîrgăoanu

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Spirit în ruine

Cântec deziluzional prin note șuierate, o chitară acustică dezacordată plângând în surdină,
Derulează înapoi