Jack of all Trades – Jokeri în viața reală

"în De POVeste" "de POV21"

Și visurile au speranța lor. Din astfel de speranță s-a născut și trupa Jack of all Trades. Din speranța că visurile copilăriei cresc odată cu tine și cu dorința de viață. Trupa a luat naștere în 2014, la inițiativa lui Alex Teodorescu, căruia, ulterior, i s-au alăturat Mădălin Duca, Andrei Chirițescu și Radu Eremia. Până în prezent, trupa a avut în jur de 30 de concerte live, 3 apariții în emisiuni live la radio, 4 videoclipuri lansate independent și, pe 4 decembrie urmează să lanseze un prim material discografic , Extrovertit Selectiv în Club Quantic cu intrare libera.

Î: Care a fost visul care a conturat trupa? Ce semnifică numele trupei?

R: Visul de a cânta a fost dintotdeauna acolo, ne-a luat doar puțin mai mult timp să îl și punem în practică. Ne-a ieșit în cele din urmă atunci când ne-am format trupa și ne-am dat seama că, în pofida micilor diferențe de caracter și personalitate, cumva facem un click pe plan muzical.

Noi facem parte din generația care a crescut cu Atomic TV, pe la începutul spre jumătatea anilor 2000 încă mai difuza trupe rock autohtone, suntem cei care plecau de la școală de la ultima oră, ca să ajungă la timp acasă să prindă piesa nouă de la Praf în Ochi și, cumva, în subconștient ni s-a dezvoltat ambiția de a ajunge și noi la fel ca cei pe care îi admiram.

Prin numele trupei, care provine din cunoscuta expresie:

„A jack of all trades is a master of none, but ofttimes better than a master of one.”

vrem să spunem lumii că suntem adepții la a face mai multe lucruri bine, decât un singur lucru la perfecție. În termeni muzicali, înseamnă că suntem deschiși la a explora mai multe genuri în piesele noastre, decât a ne limita la doar unul. Bun, primul nostru album va fi unul de alternativ, dar al doilea, la care am început deja să lucrăm, va fi un melanj de metal, hip-hop, post-rock, folk – fără să neglijăm însă rădăcinile alternative.

Î: Care este momentul vostru preferat ca trupă?

Radu: Cum le-am zis de multe ori băieților, îmi place când plecăm la drum, cel puțin momentan, eu fiind adeptul călătoritului. Pot zice că împușc doi iepuri dintr-o lovitură când avem concerte în diverse orașe din țară și mai scap de aglomerația din București.

Andrei: Fiecare moment în care suntem pe scenă și ne sincronizăm toți patru, datorită chimiei pe care o avem între noi.

Mădălin: Primul concert. Au aflat toți tovarășii mei că am intrat într-o trupă și au venit să mă vadă… Au chiuit toată seara de bucurie! După concert am încins un mare party cu dans pe undeva prin Centrul Vechi.

Alex: Probabil prima dată când am cântat toți patru la sală piesa „A Doua Încercare” în variantă acustică. Am simțit în momentul acela că există un ceva al nostru. Un ceva care sună foarte coerent și care nu putea fi fabricat doar cu o rețetă, era și norocul necesar pentru a încununa peisajul.

Am simțit că Dumnezeu mi-a pus mâna în cap și mi-a trimis niște colegi de trupă pe care i-am așteptat vreo 15 ani.

Î: Ce greutăți întâmpină o trupă la început de drum? Ați vrut vreodată să renunțați?

R: Să renunțăm, în niciun caz. Greutăți vor fi mereu, dar sperăm că pe măsură ce trece timpul lucrurile să se rezolve și de la sine. Spre exemplu, la momentul actual ne confruntăm cu lipsa locurilor în care am putea cânta în afara Bucureștiului… Putem număra pe degete pub-urile și cluburile din țară care nu numai că au toate condițiile pentru susținerea unui concert live de calitate, dar se și ocupă în mod profesionist de organizarea și promovarea evenimentului. Credem, totuși că, în puțin timp, patronii de localuri își vor da seama că oamenii chiar ies din casă pentru a vedea trupe dacă evenimentul este organizat cum trebuie și experiența în locul respectiv este una plăcută.

Un alt lucru care sperăm să se rezolve de la sine e să câștigăm la loto, ca să putem să ne cumpărăm o dubă pentru a ne deplasa mai ușor prin țară. Avem deja o dubă împrumutată de la un bun prieten, însă ne dorim mult de tot să avem autonomie cât mai mare.

Î: Am înțeles că sunteți un proiect independent. Cât de mult vi s-au schimbat sound-ul și perspectiva de-a lungul anilor?

Î: Sound-ul nostru a evoluat pe măsură ce au evoluat atât skill-urile de instrument, cât și cele de studio. Momentan, suntem la stadiul în care știm exact tot ceea ce trebuie să facem pentru a crea un produs muzical, de la compusul/înregistratul piesei, mix/master până la a filma și edita un videoclip pentru orice single am lansa. Cu trecerea anilor, calitatea va crește și mai mult.

Asta ne dorim, să fim mai buni decât ieri. Este singura comparație pe care vrem s-o facem.

Nu ne place să ne comparăm cu alte trupe, deoarece fiecare grup de muzicieni are drumul și problemele lui, care diferă de la caz la caz. Știm că suntem în 2019, știm că nu noi am inventat muzica,

dar ne dorim să spunem o poveste în felul nostru.

Î: Dacă nu ați face parte din Jack of all Trades, ce altceva ați face?

Radu: Pe lângă trupă, eu sunt și student. Dacă nu aș face parte din JoaT, cel mai probabil aș căuta să fiu, totuși, activ într-un proiect muzical. Nu știu ce aș putea să fac, pentru că în afară de muzică și probabil programare nu aș vrea să îmi pierd timpul cu altceva.

Andrei: Sincer, nu m-am gândit niciodată la chestia asta. Probabil, dacă nu aș mai face parte din JoaT, aș petrece mai mult timp cu soția mea. Nu cred că m-aș mai implica în alt proiect.

Mădălin: Aș înregistra toate cântecele pe care le-am compus până acum la chitară și aș lansa un EP just for fun. Și, probabil că m-aș filma făcând drum covers și le-aș pune pe YouTube.

Alex: Eu, de-a lungul vieții mele, am avut două pasiuni. Două lucruri care, la orice oră, indiferent cât de obosit, bolnav sau supărat eram, mă făceau fericit instant: fotbalul, iar ulterior, din clasa a VIII-a, muzica. Dacă șansa de a fi sportiv de performanță este o cursă contra-cronometru în care se intră de mic copil, muzica este o activitate ce poate dura toată viața.

Nu pot să mă mai gândesc ce aș face fără Jack of all Trades, pentru că este un proiect la care mă gândesc non-stop, de când aud alarma la 6 fără un sfert dimineața și până noaptea târziu.

Mă simt extrem de bucuros că sunt un om care cumva, și-a găsit un domeniu în care vrea să dea totul pe termen lung. Nu mi l-am găsit din start și nici nu mi-am dat credit mulți ani de zile. De-aia, mai mereu, mă consider abia la început.

Mai am momente când mă gândesc că mi-ar plăcea croitoria, dar e un domeniu în care sunt zero barat… Who knows, maybe one day, dar în următorul deceniu mi-ar plăcea să clădesc o discografie coerentă mai mult decât orice altceva.

Î: Când ați început fiecare să cochetați cu muzica?

Radu: Cred că primul contact direct cu muzica a fost prin clasa a VI-a, când a venit tata acasă cu o clapă Casio luată de la un second hand. Știu că aveam partituri în cartea de muzica și m-a apucat inspirația să încerc să le cânt. Evident că nu am învățat niciodată să cânt și cu mâna stângă la pian, dar norocul a făcut să mă apuc de chitară aproape un an mai târziu, prin vara dintre a VI-a și a VII-a, după ce am reușit să îi conving pe ai mei să îmi cumpere chitară.

Andrei: Prima dată când am cochetat cu muzica a fost atunci când un prieten mi-a trimis un clip de pe YouTube cu Zakk Wylde cântând Farewell Ballad. Mi-a plăcut atât de mult încât am zis că vreau să învăț și eu să cânt la chitară. Așa că, i-am rugat pe părinții mei să-mi cumpere o chitară electrică. A durat ceva timp, după care mi-au dăruit un Squier Telecaster, la care am cântat primele melodii învățate, aparținând formației mele preferate, Judas Priest.

Mădălin: După ce am terminat facultatea. Muzica a fost dintoteauna importantă pentru mine, dar studiul ei a început pe la vreo 22 de ani.

Alex: Pe mine muzica m-a lovit în ‘98 când, la Cupa Mondială, Ricky Martin a compus imnul respectivului campionat.

Nu știam pic de spaniolă, doar puneam caseta și zbieram: Du ui go, Ale, ale, ale. Aveam 5 ani. Și voiam să fiu pe scenă ca Ricky Martin.

De cântat, prima piesă la chitară am cântat-o la 14 ani. De studiat, încerc să fur meserie tot timpul de la oricine. Sunt extrem de mulți profesioniști pasionați la noi în țară în acest domeniu și oricât de mult material de studiu pe net ar fi, ucenicia are farmecul ei aparte.

Î: De unde vă luați inspirația pentru piese?

R: Ascultăm foarte multă muzică. Deci, dacă ar fi să luăm artiștii preferați de la fiecare membru al trupei… să spunem doar că cea mai mică problemă a procesului compozițional e găsirea unei surse de inspirație. Andrei este cu heavy metal-ul și metalcore-ul, Radu cu rock-ul clasic, Alex cu nu-metalul și hip-hop-ul, iar Mădălin cu punk-ul și grunge-ul. Vedeți, deci, cum decizia de a experimenta în melodiile noastre cu mai multe genuri a venit de la sine.

Î: Cum a pornit ideea podcasturilor?

R: Am observat că discutăm foarte mult despre muzică în afara repetițiilor și am zis să ne filmăm și să ne punem pe net. Asta ca și content alternativ pe lângă piesele muzicale. E un exercițiu foarte bun de a-ți dezvolta vorbitul în fața unei camere. Astfel, ne facem încălzirea pentru aparițiile radio și TV.

Î: Ce planuri și așteptări de viitor aveți?

R: Să iasă bine lansarea primului nostru album, Extrovertit Selectiv, de pe 4 decembrie, Club Quantic, București. Intrare liberă, btw! Să mergem prin țară să îl promovăm la începutul lui 2020 și, bineînțeles, să lansăm apoi noi single-uri și videoclipuri.

Î: Aveți piese dedicate persoanelor apropiate? Dacă da, care sunt acestea și care e povestea din spatele lor?

R: A Doua Încercare e piesa dedicată tuturor prietenilor noștri, atât prin versuri: „Îmi amintesc de vremea când eram un copil/Și alergam o minge pe stradă ore-n șir/Lângă aceiași oameni cu care și azi cresc/Lângă care-am învățat să râd și să greșesc”. La un moment dat, glumeam că melodia asta ar putea fi pusă pe fundalul unei reclame la bere sau ceva… E un imn închinat prietenei. Povestea din spatele ei e, pur și simplu, existența în viața noastră a acelor oameni care se bucură de bucuriile noastre.

Î: Care versuri din piesele voastre vă însoțesc mereu?

Andrei:

,,De cand mă știu încerc să fiu newcomer de efect/Genul ce stă în banca lui, dar care lovește în plen direct/Constantul adversar al propriilor slăbiciuni/Ambiționat numai de sine, depășit de viziuni.” 

De multe ori trebuie să ne autodepășim.

Eu, de exemplu, am fost chitarist, iar de aproximativ doi ani și ceva sunt basist. Nu știam foarte multe despre chitara bas, însă m-am ambiționat destul de mult să-i învăț toate secretele. Astfel încât să ajung să fiu un basist bun. Pot să spun că-mi place mai mult decât chitara, basul fiind un instrument de susținere pentru instrumentele din trupă, în special toba.

Am învățat să cânt la el de unul singur studiind: de pe YouTube, de la colegii din vechea trupă, concertele live, urmărind ce face basistul, și partiturile de pe Ultimate Guitar.

Mădălin:

„Sunt unul din cei ce nu și-au găsit un scop din start”

de pe piesa Drum Bun. Eu sunt ăla. Am rătăcit foarte multă vreme fără vreun scop anume. Asta până când mi-am dat seama că vine o anumită împlinire interioară atunci când te dedici unui ideal.

Pentru mine, acum, idealul ăla e să cânt cât de des pot.

Radu: Mădălin mi-a luat versul de la gură… Nu știu ce o să fac când termin facultatea. Eu sper să lucrez în domeniu, dar nu știu încă ce se va întâmpla. Poate o să trăiesc din muzică, cine știe?

Alex: La mine e foarte greu, pentru că scriind versurile, am obligația ca mai toate să fie la fel de pătrunzătoare. Probabil de-aia întrebarea din finalul piesei Vanitatea, cumva, mă va urmări forever:

„Ajuns la final, n-am înțeles ideea/Controlul e-un miraj sau fix el a fost cheia?/Măsor din ochi tot drumul zis progres/Oare-am ales totul sau totul m-a ales?”.

Nu sunt ferm convins că inspirația este ceva controlabil, precum încordarea mușchilor la sală, de-aia cumva aștept să văd și eu unde vor duce toate și despre ce e vorba mai exact.

Î: Ce mesaj ați transmite tinerilor?

Radu: Nu sunt bătrân, deci ar putea fi și un mesaj pentru mine.

Încearcă să te agăți de tot ce poți ca să reușești în viitor, fă-o cu cap și fii perseverent.

Altfel vei realiza că ți-ai pierdut timpul degeaba, timp căruia nu îi poți da refund.

Andrei: Să persevereze cât de mult pot în pasiunile lor, iar rezultatele nu vor înceta să apară.

Mădălin: Să își găsească propria identitate și să nu încerce să copieze pe altcineva. Să își facă timp și pentru pasiuni/hobby-uri.

Alex: În primul rând, mi-ar plăcea să devin prietenul lor, indiferent de vârstele sau caracterele lor. Muzica e un domeniu care creează motive de întâlnire între oameni. Îmi doresc să cunosc și să vorbesc cu cât mai mulți oameni, inclusiv tineri, oricând, la orice oră, ca și eu să învăț astfel de la cei din jurul meu. Observ că muzicienii par mereu tineri. De-aia cumva și eu îmi doresc să fiu considerat pentru tot restul vieții un puști, chiar dacă am 26 de ani și mi s-a terminat adolescența.

Ca mesaj, le-aș dori tuturor să descopere în timp bucuria de a munci cinstit. Dacă își vor găsi de-a lungul vieții și o pasiune, să aibă răbdare cu ea și să nu o scoată la produs bani cu orice cost.

E mult mai fain ca în viață să fii răpus de toată oboseală acumulată, pentru că faci multe lucruri ce-ți aduc satisfacție la finalul zilei, decât să fii mereu odihnit, dar plictisit.

Cel mai greu e primul pas, după va veni inerția, care, cu noi pași adăugați, te va ajuta să începi să mergi constant. Și asta e inclusiv un sfat pe care mi-l dau și mie în zilele când sunt leneș.

Ah da, și mai cred și că cei mai smart copii nu sunt cei de nota 10, ci cei de nota 9, care au și puțin umor și activități extrașcolare.

Viața asta cred că e despre a trăi frumos și politically correct, dar și PUȚIN iresponsabil.

Have fun și mult spor tuturor!


Autori:
Iulia-Ioana Radu
Ana-Maria Retegan

Ambasador Junior al Parlamentului European şi Head-Organiser pentru Dragoş VodăMUN, când nu se plânge că nu are timp de nimic şi că e stresată se înscrie în alte proiecte. Existenţialistă, nu hedonistă (promite). Câteodată caută scuze în Kierkegaard. Crede cu tărie că oricât de mizerabil te-ai simţi, cineva, undeva, face attack speech pentru ECON. Şi că o viaţă trăită în eşec nu este un eşec.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi