Suntem tineri. Și suntem cei mai singuri. Ce să facem?

"în Păreri și opinii" by

Sentimentul singurătății este un fenomen care perturbă viața unui tânăr cel puțin o dată și poate avea diferite stadii de durată și de intensitate.

Câți dintre voi aveți prieteni care v-au mărturisit de-a lungul timpului faptul că se simt singuri?

Sunt convins că foarte mulți. Și mie mi se întâmplă adesea ca oameni apropiați să mi se confeseze din cauza acestei trăiri mâhnitoare. Acum gândiți-vă câți dintre voi ați conștientizat singurătatea și ați picat în abisul emoțional pe care îl poate crea acest sentiment distructiv. Din nou, copleșitor de mulți.

Poate v-ați aștepta ca acest fenomen să fie cel mai răspândit în rândul bătrânilor, dar nu este tocmai așa. Am ridicat aceste întrebări pentru a descoperi faptul că în aproape toate statisticile realizate pe acest subiect, 25-60% dintre cei intervievați au declarat că de cele mai multe ori se simt singuri. Vârstele lor? Între 18-24 ani.

Cum putem explica asta? Singurătatea este ca o pandemie, metaforic vorbind, o anumită frecvență, intensitate, este dăunătoare și nu trece de la sine. Este cu atât mai ciudată propagarea ei în rândul nostru, deoarece suntem tinerii cei mai privilegiați din istoria omenirii. Asta pentru că trăim și ne dezvoltăm în cea mai tehnologizată societate, în care contactul cu alți oameni este perpetuu, activitățile sunt deosebit de numeroase, iar șansele ca un tânăr să nu fie implicat în niciun tip de activitate socială ar trebui să fie, teoretic, zero. Totuși, suntem cei mai singuri.

Sunt momente în care știm cauzele pentru care ne simțim așa, apoi am fi capabili să dăm vina pe orice doar fiindcă ni se pare că universul complotează împotriva noastră și este ceva ce merităm – autodistrugerea. La fel de adevărat este că, în vulnerabilitatea noastră, nu știm ce să facem mai departe. Știm că trecem printr-o perioadă nefastă, de singurătate, o spunem cuiva, însă apoi rămânem blocați în starea de a fi. Vom încerca împreună să aflăm care sunt recomandările de a scăpa de singurătate și cum putem trece din etapa de a fi, în cea de a face.

O putem înțelege ca o urmare a unor lipsuri în plan emoțional, fizic sau social. De pildă, cei mai mulți dintre noi ne petrecem timpul comunicând cu prietenii prin intermediul internetului, în loc să ne întâlnim efectiv cu aceștia. Cu cât ne aventurăm mai mult în crearea prieteniilor online, cu atât vom observa că înmulțind lista oamenilor pe care îi cunoaștem și de care ne apropiem, cu atât este mai dificil să păstrăm legătura cu ei. Întâmplându-se asta, ne vom trezi probabil în situația în care prietenii devin niște parteneri de discuție online, pe unii îi neglijăm, pe alții îi uităm complet cu zilele și cu foarte puțini ajungem să petrecem timp real, față în față. Aceasta este o cauză a instalării sentimentului de singurătate. A petrece extrem de mult timp pe rețelele sociale în speranța că nu te vei simți singur este o capcană în care mulți picăm.

Altă cauză este încrederea scăzută în sine (sau științific, auto-eficiență scăzută). Aceasta poate exista ca o pre-condiție a apariției singurătății sau ca o urmare. Mulți tineri se simt astfel, deoarece nu reușesc să creeze legături interumane. Nu reușesc să-și facă un iubit sau o iubită, după caz.

Din discuțiile avute cu tinerii, cei mai mulți susțin că obstacolul major în obținerea unei relații este aspectul fizic. „Nimeni nu mă place”, aud în repetate rânduri. Tehnologia, care în mod firesc ar trebui să fie și un remediu împotriva singurătății, devine o armă cu două tăișuri în momentul în care pune pe piedestal idealurile în rândul tinerilor, iar idealul este cel pe care îl regăsim cu agresivitate în reclame, în revistele de modă sau în ceea ce considerăm influenceri. Tehnologia și, implicit mass-media, creează standarde uriașe, fiindcă iubirea portretizată de aceste mijloace se reduce de cele mai multe ori la oameni frumoși, cu realizări semnificative, cu un trai superior.

Ori, în momentul în care te simți afectat de singurătate și începi să interiorizezi această stare, inevitabil încerci să cauți răspunsuri. Cum tu vei considera că nu greșești cu nimic în relația cu ceilalți, abordările tale fiind corecte, iar comportamentul ireproșabil, încep să apară comparațiile și diferențele în singurul aspect rămas disponibil – fizicul.

Nu reușesc fiindcă nu mă place nimeni. Nu sunt suficient de frumos/frumoasă. Nu sunt ca ceilalți. De aici rezultă și lipsa de încredere în sine, care acutizează angoasa, asta dacă nu exista deja în oarecare forme.

Dacă vom considera singurătatea ca pe ceva banal, vom greși. Până și acest sentiment, în opinia unor cercetători din Londra, (King’s College) singurătatea este legată de moartea prematură, devenind o chestiune importantă în domeniul sănătății publice, în linie cu obezitatea și fumatul.

Rezultatele sondajelor efectuate relevă faptul că tinerii sunt cei mai susceptibili de a dezvolta anxietate și depresie, prezentând, de asemenea, un risc și mai mare de autovătămare sau chiar suicid. Nu e nevoie, așadar, de a fi depresiv cum se consideră în mod curent, pentru a suferi, pentru a te pierde pe tine însuți/însăți sau pentru a avea nevoie de ajutor.

Cea mai importantă recomandare care poate fi oferită este ca tinerii să participe împreună cu alți oameni la activități comune. Este drept că cineva se poate simți singur și într-un grup, de aceea, la acele activități este foarte benefic să facă parte și persoane apropiate, prieteni, familia, pentru a reduce sau elimina starea de anxietate și de neintegrare.
Singurătatea este inevitabilă, fiindcă nu poți menține o relație perfectă cu lumea înconjurătoare. Depinde foarte mult, însă, cum te auto-evaluezi și ce faci pentru a depăși acest episod. Cel mai important este să nu te cufunzi și mai mult în acel abis de sentimente ostile.

Trebuie să cauți în permanență să obții echilibrul. Primul pas, apoi, este să discuți cu cineva. Întâlnește-te cu oamenii care îți sunt dragi. Ia-ți un animal de companie care te poate alina. Fă ceva ce îți creează plăcere, care te împlinește. Dacă ai o pasiune, folosește-o! Exploatează-ți potențialul și tot ceea ce-ți aduce satisfacție.

Atunci când ești captivat de o activitate care îți place, care decurge din plăcerea ta, precum cântatul, pictatul, scrisul, fotografiatul, călătoritul sau orice altceva, nu vei putea resimți nicio emoție negativă. Singurătatea este înlocuită de mulțumire.

Suntem tineri și suntem cei mai singuri, statistic. Însă nu e nimic rău în a te simți așa măcar o dată în viață, pentru că îți oferă șansa să-ți setezi anumite repere și să te privești pe dinăuntru. Înconjoară-te de oameni și activități de calitate și vei observa că asta te va ajuta în numeroase situații.

Scade interacțiunea cu oamenii care te privesc drept ceva cantitativ, căci ei îți vor intensifica adesea aceste stări. Și, pe cât de ironic ar suna, oferă-ți timp cu tine. Ieși și plimbă-te într-un mediu în care îți face plăcere și acordă timp activităților de unul singur. Creează un echilibru între ceea ce faci cu tine și pentru tine și ceea ce faci cu ceilalți. Vei vedea că opțiunile din care vei avea de ales atunci când vei simți iar singurătatea vor fi mult mai multe și o vei depăși mult mai ușor.

Nu te învinui pentru nimic, admite stările de fapt, însă nu te blama, fiindcă te va măcina mai puternic. Caută-te pe tine, în fiecare moment în care te pierzi, fiindcă singurătatea îți va arăta cine ești cu adevărat.

Crede-mă, ești mai puternic/ă decât un sentiment!

 

Robert Udrea

Lasă un răspuns