Cer Nihil

"în Texte/Poezie și literatură" by

Aveam tot cerul în fața noastră

Dar ai ales să fii cometă,

Iar eu rămân în rachetă

Și te privesc cum pleci spre altă astră.

 

Și plouau stele înghețate pe obrajii-mi morți,

Iar combustibilul rachetei încă ardea, viu și ne-ncetat.

Perseidele cădeau și ele și-mi ziceau că te-ai depărtat,

În timp ce zgâlțâiam ale Universului porți.

 

„Ești aici?”

„Te rog, oprește-te!”

 

Cum pot să mă opresc,

Când am ajuns în cer și văd că nu exiști?

Nu e niciun dumnezeu aici sus. Înnebunesc.

Toată istoria e o minciună. Cum reziști?

~ Iris Petcu

 

Foto: Denisa Boroica

 

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*