Tot ce am sunt gânduri negative

Tot ce am sunt gânduri negative – JOKER

"în Cărți & Filme" "de POV21"

Tot ce am sunt gânduri negative.

Dacă nu ai văzut încă blockbuster-ul Joker, care din 4 octombrie rulează și în cinematografele românești, oprește-te din citit. Dacă continui să citești, o faci pe riscul tău. Filmul care a strâns din Box Office deja peste 600.000.000 dolari ne va da o lecție tulburătoare.

Nu degeaba filmul este clasat la categoria “N-15 – Filme nerecomandate tinerilor sub 15 ani”.

Sunt omniprezente elemente precum violență fizică și psihică, cruzime și consum de tutun. Unii susțin chiar că filmul este periculos și îndeamnă la violență. Însă, eu sunt de o cu totul altă părere. Departe de a face o recenzie, voi încerca să explic ce face din acest film o capodoperă cinematografică și o lecție pentru civilizația umană.


Personajul nostru este Arthur Fleck, un om exact ca oricare dintre noi. Are visul lui, exact ca noi. Își dorește să facă lumea fericită prin râsete și voie bună, în singurul mod pe care îl știe: face glume și are un job de clovn. Problema este că suferă și de un sindrom care îl cauzează să râdă incontrolabil în situații neașteptate, indiferent de starea lui emoțională.

Există mulți oameni care au fost abuzați în copilărie, iar Arthur a fost unul dintre ei.

Chiar dacă a fost abuzat și a crescut în sărăcie, într-o familie monoparentală, Arthur continuă să vrea să îi facă pe semenii săi fericiți. Pe parcursul poveștii, Arthur este supus de mai multe ori bullying-ului, atât fizic, cât și psihologic, de cei care profită de firea lui inocentă și de bunătatea sa.

Aproape nimeni din cei ce interacționează cu el nu îl respectă, ci îl batjocoresc.

Nici chiar doamna de la Serviciul Social, care îi prescrie pastilele și este plătită să îl consulte nu îl sprijină în mod real. Îi pune mereu aceleași întrebări: „Cum te simți? Ai mai avut vreun gând negativ?”. Când află că statul i-a tăiat inclusiv ajutorul social pentru a-și cumpăra pastile, Arthur îi răspunde doamnei: „Niciodată nu mă asculți. Mă întrebi dacă am avut vreun gând negativ. Tot ce am sunt gânduri negative.”

Mergând cu metroul noaptea târziu, Arthur asistă la o scenă de abuz. O fată este deranjată de trei indivizi care îi fac avansuri, dar ea refuză și pleacă în alt compartiment. Lui Arthur ii se declanșează râsul incontrolabil, iar cei trei interpretează gestul ca pe o batjocură. Arthur încearcă să își scoată bilețelul care explică condiția lui medicală, dar este imediat pus la pământ. Este lovit cu sălbăticie, pumni și picioare zdrobindu-i corpul fragil, iar el, pe jos, pare că își amintește celelalte abuzuri pe care le-a suferit în trecut. Fața lui Joaquin Phoenix în această scenă parcă transmite audienței durerea care l-a urmărit pe clovn întreaga sa viață. Audiența din sala de cinema rămâne mută.


Aici este momentul când Arthur Fleck dispare și lasă loc lui Joker, un monstru creat exclusiv prin eforturile unei societăți ignorante și crude.

Arthur scoate un revolver primit cadou iar audienței ii se taie respirația când unul din bețivi zboară secerat de glonțul tras de aproape. Ceilalți doi încearcă să fugă, dar sunt imediat executați de un om traumatizat care s-a săturat să fie un nimic pentru ceilalți. În acel moment, în sinea mea, copilul care a fost și el batjocorit în copilărie a exclamat (Așa vă trebuie!). Nu am fost abuzat fizic vreodată, dar asta nu m-a oprit să rezonez și să simpatizez cu Arthur. Aproape, aproape, era cât pe ce să mi se pară justificată crima. Dar nu trebuie să cădem în capcana aceasta. Nu asta este ceea ce trebuie să înțelegem.

În fiecare din noi există o bucată din viața lui Arthur Fleck, mai mică sau mai mare. Poate ai fost abuzat fizic sau psihologic cândva, poate ai fost batjocorit pentru boala de care suferi. Poate ți s-a luat ceva ce considerai că e al tău de drept. Poate că cineva nu a crezut în visul tău, sau mai rău, ți l-a furat. Dacă consideri că nu te regăsești în niciuna din aceste situații, eu îți dau dreptate. Poate ai avut o viață perfectă din punctul tău de vedere. Dar nu uita, poate ai un Arthur Fleck lângă tine. Pune-te în pielea lui, empatizează cu el, nu îi tăia aripile.

Asta consider că trebuie să învățăm din Joker. Nu trebuie să iubim antagonistul, nu trebuie să simțim că uneori violența e justificată. Dimpotrivă.

Filmul Joker ne avertizează că trebuie să existe în lume mai multă compasiune, mai multă susținere, mai multă dreptate. Altfel, vom cădea în întuneric și ne vom dezumaniza. Nu îi distruge visul celui de lângă tine. Ajută-l să-l poată realiza. Nu batjocori pe cel aparent mai slab, pentru că rănile poate nu se vor mai închide complet niciodată. Nu izola pe cineva care suferă de o boală, fizică sau mentală, deoarece se va simți străin. Nu abuza fizic sau psihologic din pură răutate sau amuzament, pentru că cineva s-a luptat să crească acel suflet, și are tot dreptul să trăiască. Ajută-l pe Arthur Fleck să nu devină Joker.


Ne este ușor să închidem ochii. Să dăm la o parte ce ne deranjează.

Să schimbăm canalul dacă ne tulbură pe noi și bula noastră de fericire. Alegem de cele mai multe ori să trăim intenționat în ignoranță, pentru că să deschizi ochii înseamnă realizarea că trebuie să faci în mod activ lumea un loc mai bun. Și asta cere efort, cere compasiune, cere umanitate. Poți să alegi umanitatea, sau poți să alegi ignoranța. Dacă ai ales ignoranța, nu ai dreptul să fii revoltat, când un monstru deghizat în clovn vine la talk show-ul tău și te ucide. Nu uita că și tu ai avut un rol în nașterea sa.


Autor: Adrian Muntean

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi