Nimeni nu poate să-ți spună când sau de cine să te îndrăgostești și nimeni nu poate să-ți interzică asta. Însă e bine, ca atunci când se întâmplă, să știi câteva lucruri. E ca atunci când faci protecția muncii (pentru unii e vital, pentru alții irelevant).
Aveți aici 7 lucruri pe care aș fi vrut să le știu mai demult:
1. „Brațele cu alte brațe se uită, și în brațe e mai bine uneori să te ții singură.”
E foarte important ca înainte să iubești pe altcineva, să te îndrăgești măcar un pic pe tine. „Oamenii se întâlnesc, se iubesc și se mai și despart câteodată, tocmai pentru că au comis imprudența de a se cunoaște”. Când rămâi doar tu, e un foarte mare plus să-ți dai seama că, de fapt, n-ai pierdut nimic. Tu ai rămas la fel de bună, la fel de puternică, dar cu puțin mai multă experiență.
Ce vreau să spun e: de câte ori pe zi te uiți în oglindă și-ți zâmbești? Sau cel puțin să te gândești la tine atât de des pe cât te gândești la alții? Ăhăăm. E foarte ciudat cum ne e mai ușor să-i iubim pe ceilalți decât pe noi înșine, și totuși să ne spunem unii altora „egoiști”. Știu că, dacă ai ajuns până în punctul ăsta, ți se pare un cliché ce am scris, dar am ținut neapărat să includ asta în cele 7 lucruri, pentru ca nimeni să nu se mai simtă degradat după o posibilă (foarte probabilă) despărțire.
2. Când cineva o să mă întrebe ce e iubirea, o să răspund printr-un zâmbet, pentru că niciun cuvânt nu are puterea să descrie în profunzime felul în care te simți când ești îndrăgostit. Știu sigur că zâmbetul acela va cuprinde toată existența mea în dragoste și că oricine vrea să înțeleagă, va înțelege.
Există în lume atât de multe definiții pentru iubire, încât oamenii au început să-și creeze propriile explicații, de frică că ar putea memora o definiție proastă. Și eu am ipoteza mea, dar prea vagă ca să o împărtășesc altora. Am găsit, însă, câteva definiții pe care le-am trăit pe de-a-ntregul: „Dragostea înseamnă să-ți încredințezi inima și sufletul întreg celui ce ți le va zdrobi.”. Unii ar spune că asta se numește prostie, nu iubire.
Dar cine poate nega că un om îndrăgostit nu este vulnerabil? „Dragostea este singura decepție programată, singura nenorocire previzibilă, pe care o vrei mereu și mereu.”. Prin tot paragraful ăsta vreau să pricepi că oricât te-ai chinui să înțelegi ce e dragostea sau să găsești o definiție completă și corectă, nu vei reuși. Asta nu înseamnă că nu e bine să încerci.
3. Iubirea din filme nu e reală; așa că încetează să crezi că la apus va veni un prinț călare și te va salva. THIS IS NOT GOING TO HAPPEN.
Știu că meriți asta și că povestea ta va fi ca-n basme. Diferența e că basmele nu sunt cele pe care le citeam când eram mici. Basmele sunt, de fapt, momentele pe care le trăiești. În fiecare clipă când ești „vrăjită”, încearcă să-ți întipărești în minte senzațiile și sentimentele pe care le trăiești și să le prelungești cât poți tu de mult. Nu o să te sărute din prima, nu te vei transforma în zână la 12 fix și nici nu o să te plimbe cu un covor zburător. Dar cu siguranță va face lucruri mult mai frumoase, lucruri de notat în jurnal. Nu va fi perfect, dar va fi adevărat. Și să fii adevărat contează mai mult decât să fii perfect, pentru că nimeni nu e perfect, draga mea. Ține minte asta!
4. Un alt lucru important, de care mi-am dat seama prea târziu, e că perfecțiunea e atunci când experimentezi ceva imperfect: prima întâlnire nu merge bine, persoana întârzie sau cine știe, poate nici nu mai vine. A uitat. Și e normal să pățești și lucruri mai neplăcute, pentru că altfel cum ai învăța să apreciezi pe cineva care se străduiește?
Singurul lucru trist e că, aproape mereu, persoanele care se chinuie și care încearcă din greu, nu sunt observate. Noi, oamenii, avem tendința (înnăscută) de a alerga după ceva ce nu putem avea. Dacă era vorba despre vise, eram total de acord, dar la capitolul iubire, nu poți să te joci prinsa cu cineva care nu vrea să fie prins. Nu-i așa?
Uneori e foarte greu să înghiți în sec și să strângi din dinți, dar asta e complet necesar ca să poți trece peste. Orice respingere, eșec sau regret trebuie înțeles, ca să poți învăța ceva din toată îndrăgosteala ta, și apoi uitat. E important să uiți, ba chiar vital. Gândește-te cum ar fi să ții minte toți prietenii din copilărie cu care n-ai mai vorbit, toate pisicile pe care nu le-ai mai mângâiat sau toți copiii cu care nu te-ai mai jucat? Ar fi foarte trist să ții minte toate lucrurile astea, și aproape imposibil.
Sunt de părere că dintr-o relație trebuie să păstrezi doar momentele frumoase, pentru care zâmbești, și-ți doresc să te găsesc mereu zâmbind. (Fie că auzi numele meu, sau că vezi pe cineva mâncând lapte cu cereale, sau melodia noastră la radio.)
5. Orice om de pe planetă are principii după care se ghidează în viață și anumite „reguli” personale pe care nu le încalcă niciodată. Niciodată, adică până ce se îndrăgostește. Atunci, „niciodată” devine doar o excepție.
Eu cred în magie și în iubire, dar câteodată iubirea ne pune în situații foarte stresante. Ce vreau să spun e că, indiferent cât de tare încerci, uneori trebuie să alegi între principii și persoana de care ești îndrăgostit. Aici e problema: ce te faci când trebuie să alegi între aceste două chestiuni? Unii ar spune să nu-ți încalci principiile pentru nimic în lume, dar alții susțin că pentru anumite persoane, în anumite condiții, merită să-ți calci pe inimă. Și eu am făcut asta, mi-am ignorat câteva principii, și-a ieșit prost. Nu e musai să pățești la fel, dar trebuie să fii conștientă că se poate întâmpla. Și atunci, trebuie să fii pregătită să te ierți tu, pe tine, pentru răul pe care ți l-ai făcut singură.
Nu e greu, dar doare. Și doare, tocmai pentru că nu te aștepți să doară. Culmea, nu?
6. Cineva mi-a spus odată că un adolescent îndrăgostit e un poet înnăscut. Pe moment n-am înțeles ce voia să însemne asta, dar după un an, mi-am dat seama despre ce era vorba.
Când iubești, ești mai fericit, mai gingaș și mai artist. Orice creezi în momentele astea, se transformă neapărat în artă. Nu e obligatoriu ca arta ta să fie văzută și de alții, dar îți spun drept că după ceva timp, când dai, din greșeală, peste opera ta de artă, ți se trezesc toți fluturii din stomac. Acei fluturi despre care credeai că au murit odată cu dragostea. E adevărat, o să vrei să plângi, poate o s-o și faci, dar îți jur, nimic nu se compară cu senzația pe care ți-o creează o amintire pură (așa cum o transpui tu într-un desen, poezie sau cântec sau orice altceva). Rămâne vie dovada că, undeva în trecut, ai fost capabil să trăiești o iubire perfectă, sau mai multe.
Mai sunt cazuri, cum am pățit și eu, ca inspirația să te cuprindă tocmai când dragostea te-a părăsit. Nu-i nimic, încă mai ai timp. Și din arta ta, fie ea și întârziată, pot ieși lucruri de care să fii mândru mai târziu, cum ar fi site-ul ăsta și articolul pe care tocmai îl citești. Toate astea sunt arta mea din jurnal și o împart cu voi, ca să nu-mi fie singură.
7. Aici las loc liber, pentru că mereu un sfat trebuie să ți-l oferi singur.
P.S.: Sper ca data viitoare să fiu mai pregătită.
Autor: Sabina Semenciuc
