UPWEGO

UPWEGO – Inițiativa lui Filip Bașchir: Interviu exclusiv

"în De POVeste" "de POV21"

Am deschis zilele trecute Instagram-ul și am dat de postarea unui cont numit UPWEGO. Nimic nou, ați putea spune. Și eu aș fi spus la fel dacă nu știam care e faza cu acest proiect și cu omul din spatele său.

Filip Bașchir este un vechi prieten cu o inițiativă genială pentru generația noastră atât de debusolată, nebunatică și frumoasă. Ce face el mai exact? Vorbește lumii, motivează oamenii, folosindu-se atât de părerea personală, pe care o expune prin contul de Instagram, cât și prin vloguri cu personalități celebre sau recenzii de cărți, pe care le postează mai apoi pe Youtube sub același nume: UPWEGO.

Î.: Cum a început UPWEGO?

R: Totul a început într-o perioadă mai puțin frumoasă a vieții mele. Mergând pe stradă am căzut și mi-am rupt piciorul, așa am ajuns să stau vreo 4 luni în casă și am zis hei, dacă tot am timp, hai să fac ceva memorabil din asta.

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană, zâmbind, stând jos şi interior

A fost prima dată în 27 de ani când am stat singur cu mine. Și atunci au început întrebările pe care mi le puneam, ce vreau să fac, ce am realizat, ce schimb, ce adaug, cum transform timpul ăsta într-o oportunitate. Cel mai mult îmi place să vorbesc cu oamenii, dar e puțin cam greu să ajungi la lume de capul tău fără ceva concret, și atunci s-a născut ideea de a face acel ceva. La început, am fost prototipul tânărului de azi. Zăpăcit, fără nicio idee legată de ce vrea să realizeze, mă învârteam în lumea mea fără o direcție anume. Trecând niște ani, călătorind în diverse țări, având un job pe care unii l-ar considera ideal, să mergi prin lume și să fii plătit pentru asta, ar putea părea visul oricui. Am surprins multă lume renunțând la asta. De ce?

Simplu, n-am vrut să merg la una cu turma. Niciodată nu mi-a plăcut să fiu la fel ca ceilalți, să am un program, o rutină. Am fost mereu spiritul liber al familiei, extrovertitul, nebunia în stare pură. Așa că asta am făcut, am ieșit din cerc și mi-am făcut alt drum.

 Î.: Cum ai găsit numele?

R: Când eram într-o călătorie în India am cunoscut un localnic care îmi spunea mereu: My friend, upwego, upwego, this is the name, my favorite name-upwego. Așa că acesta a rămas.

Î.: Ce schimbare vrei să aduci prin acest proiect?

R: În primul rând, vreau să ajut oamenii să aibă momentul ăla de aha, așa nu se mai poate, există mai bine de atât în viață. Pentru că dacă momentul ăla e destul de puternic, nu mai e cale să te întorci la a fi ignorant. Așa a fost cu mine, mi-am dat seama că sunt lucruri mai bune în afara zonei mele de confort, așa că spre acele lucruri m-am dus. Știu sigur că am o voce în mine în continuă formare, pentru că până la urmă învățăm ceva nou în fiecare moment, iar UPWEGO e un proiect care se schimbă odată cu mine. Practic, asta vreau să fac prin el, să arăt că se poate mai bine. Să împart valorile învățate de mine cu cât mai multă lume.

Î.: Ce înseamnă UPWEGO pentru tine?

R: Scriind pentru oameni, punând acolo valori esențiale am ajuns să scriu pentru mine. Încercând să dau ceva mai departe am ajuns să mă vindec pe mine. UPWEGO pentru mine înseamnă posibilitatea de a da ceva bun înapoi oamenilor. Despre asta e vorba. N-am cerut niciodată niciun ban pentru ce am făcut și nici nu vreau să fac prea curând bani din asta, vreau doar să fie o metodă prin care dau ceva bun înapoi oamenilor. Proiectul ăsta m-a responsabilizat.

Știam sigur că în ziua x trebuia să petrec un număr de ore să creez conținut. Știam că în fiecare săptămână trebuia să citesc o carte și apoi să mă filmez, vorbind despre ea. Am învățat să editez, să vorbesc în fața camerei, lucru care e mult mai ușor de zis, dar când ești atât omul din fața camerei cât și cel din spate, atunci se complică lucrurile. E ușor să zici că iei o cameră, începi să vorbești și gata clipul. Yeah, good luck with that.

Î.: Care crezi că este cel mai mare defect al tău?

R: Huh, lipsa răbdării. Am fost copilul singur la părinți, al vitezei, nu mă lăsam până nu obțineam cât mai repede ce voiam și cred că asta e și o calitate. Faptul că nu mă las până nu văd ceva bun făcut de mine. Căci da, am avut multe momente în care am vrut să renunț la proiect. Nu am avut cea mai rapidă ascensiune, obstacole au fost și sunt la tot pasul, am făcut greșeli, am renunțat la afaceri în care inițial credeam, dar cumva mereu am ieșit la liman. Când am făcut primele postări credeam că eu chiar fac conținut, apoi mă loveam de postări cu totul altfel și cu zeci de mii de like-uri și schimbam tactica. Dar fuga după aprecierea tuturor e cea mai mare minciună în marketing, așa că am căutat să am un public țintă. Și îl am.

Î.: Spuneai într-o postare că riscul este prețul plătit pentru oportunități. Care a fost cel mai mare risc al tău de până acum?

R: Gabriela, viața mea întreagă e un risc. Am riscat când am ieșit din mulțime și am luat drumul antreprenoriatului. Am riscat când am avut prima afacere, apoi a fost un risc să renunț la ea. Am riscat mereu când am încercat ceva nou, pentru că uneori a mers, alteori nu, dar mereu am ajuns la liman. Iar când îmi întâlnesc foștii colegi și aud că se plâng de aceleași chestii mereu, mă bucur că eu totuși am schimbat lucrurile de care mă plâng. Cel mai mare risc pe care îl am e riscul de a fi vulnerabil, dar totodată e cel care mi-a adus atât de multă fericire. Și uite, dacă eu nu riscam și nu înființam UPWEGO, doi oameni nu s-ar fi cunoscut în comentariile unei postări și nu ar fi ajuns împreună. Asta e una din poveștile din spatele UPWEGO.

Î.: Ce visai să faci când erai mic?

R: Ți-am zis că mereu am fost atipic, așa că atunci când toți copiii din jurul meu se visau medici, avocați, eu voiam să câștig la loto, să fiu șofer de tir sau pensionar. Cu loteria nu prea mi-a ieșit, n-am ajuns șofer de tir și nici pensionar nu vreau să fiu prea curând.

Î.: Ce sfaturi ai da tinerilor de azi?

R: În generația ta văd oameni care se maturizează forțat, tocmai pentru că pe umerii lor e o presiune foarte mare. Voi aveți accesul la informație printr-un click, aveți oportunități, sunteți pe repede înainte și forțați de sistem să fiți într-un anume fel, iar asta vă constrânge, vă debusolează. Mulți dintre voi aleg să urmeze mulțimea tocmai pentru că spiritul de aventură se pierde. Întrebarea mea când urmăresc parcursul acestor tineri este „ce urmează după?”. Autenticitatea voastră se pierde din dorința de a fi acceptați de public, tocmai de asta apar tot felul de concepte iar unele mă lasă perplex. Poate sunt eu de modă veche, dar sfatul pe care vi-l dau este să fiți voi înșivă, autentici, iar ceilalți să poată învăța ceva pozitiv de la voi.

Î.: Ai un motto în viață?

R: Da, de când eram mic aveam un motto, și anume o vorbă pe care mama mi-o spunea de fiecare dată când lucrurile nu mergeau bine. Mă lua de mână și îmi spunea: cum zicem noi, Filip? Sunt sănătos și voios. Așa că asta a rămas cu mine de-a lungul anilor. Dacă sunt sănătos pot face orice îmi propun, iar cu un strop de bună dispoziție lucrurile se vor închega armonios. Mamei niciodată nu i-a plăcut să mă vadă trist, așa că încerc să văd mereu partea bună a lucrurilor, iar asta m-a ajutat în multe privințe.

Pe Filip îl puteți urmări pe Instagram, Facebook și Youtube, dând click pe cuvintele evidențiate.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi